- întrerupere
- ÎNTRERÚPERE, întreruperi, s.f. Acţiunea de a (se) întrerupe şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. Fără întrerupere = permanent, necontenit, continuu. [var.: (înv.) întrerúmpere s.f.] – v. întrerupe.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNTRERÚPERE s. 1. contenire, încetare, oprire, (înv. şi pop.) opreală. (Lucrează fără întrerupere.) 2. v. în-cetare. 3. v. curmare. 4. pauză, tăcere. (Lungi întrerupere punctau discuţia.) 5. v. suspendare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîntrerúpere s. f. rupereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNTRERÚPER//E întreruperei f. v. A ÎNTRERUPE şi A SE ÎNTRERUPE. ♢ Fără întrerupere în mod continuu; fără încetare. /v. a (se) întrerupeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNTRERÚPERE s.f. Acţiunea de a (se) întrerupe şi rezultatul ei; oprire, suspendare. ♢ Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamaţie etc. care împiedică pe cineva să-şi urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNÎNTRERÚPERE s. f. acţiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare. o fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♢ intervenţie care împiedică pe cineva să-şi urmeze cursul vorbirii. ♢ (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program. (< întrerupe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.