- suspensie
- SUSPÉNSIE, suspensii, s.f. 1. Întrerupere (intenţionată) a şirului gândirii, a frazei. ♢ loc. adj. şi adv. În suspensie = amânat, oprit, suspendat (temporar). 2. (chim.) Sistem dispers solid-fluid, în care faza solidă dispersă este în echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil. 3. (tehn.) Fel de susţinere a părţii mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care susţin echipamentul mobil al unui instrument. 4. Legătură elastică sau flexibilă între un sistem tehnic şi elementele pe care se sprijină. ♦ spec. Legătură elastică dintre şasiul unui vehicul şi osiile lui, care amortizează şocurile puternice şi asigură mobilitatea şi stabilitatea vehiculului. [var.: suspensiúne s.f.] – Din fr. suspension.Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX '98SUSPÉNSIE s. pauză. (Momente de suspensie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesuspénsie s. f. (sil. -si-e), art. suspénsia (sil. -si-a), g.-d. art. suspénsiei; pl. suspénsii, art. suspénsiile (sil. -si-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUSPÉNSI//E suspensiei f. 1) Legătură elastică (sau prin cablu) dintre un sistem tehnic şi elementele sale de sprijin. 2) Totalitate a particulelor formate într-o substanţă solidă dispersată într-un fluid. ♢ În suspensie a) se spune despre acţiuni (juridice) amânate temporar; b) se spune despre o substanţă dispersată într-un fluid. 3) Întrerupere a vorbirii (reprezentată în scris prin trei puncte). Puncte de suspensie. [G.-D. suspensiei; Sil. -si-e] /<fr. suspension, lat. suspensio, suspensieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUSPÉNSIE s.f. 1. Atârnare. ♦ Întrerupere (intenţionată) a sensului, a frazei. 2. Sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. Mod de susţinere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susţin acest echipament. ♦ Legătura elastică dintre un sistem tehnic şi piesa lui de reazem. [gen. -iei, var. suspensiune s.f. / cf. fr. suspension, lat. suspensio].Trimis de LauraGellner, 23.05.2007. Sursa: DNSUSPÉNSIE s. f. 1. întrerupere (intenţionată) a şirului gândirii, a comunicării. o în suspensie = suspendat temporar, amânat. 2. sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. mod de susţinere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susţin acest echipament. ♢ legătură elastică dintr-un sistem tehnic şi reazemul lui, care amortizează zguduirile mai mari. (< fr. suspension, lat. suspensio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.