- tiradă
- TIRÁDĂ, tirade, s.f. 1. (Adesea fig.) Parte dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg (şi cu emfază) o idee, o teză. 2. Fragment dintr-o operă literară (dramatică), de întindere mai mare, caracterizată printr-o deosebită intensitate afectivă, spus fără întrerupere de unul dintre eroi. – Din fr. tirade.Trimis de RACAI, 29.06.2005. Sursa: DEX '98tirádă s. f., g.-d. art. tirádei; pl. tirádeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTIRÁD//Ă tiradăe f. 1) Fragment dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă detaliat şi cu emfază o idee. 2) Suită de fraze sau de versuri recitate fără întrerupere de un personaj de teatru. 3) fig. Frază lungă rostită cu emfază şi vehemenţă. /<fr. tiradeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTIRÁDĂ s.f. 1. Fragment dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg o singură teză, o idee etc. 2. Fragment de largă întindere dintr-o operă dramatică, spus fără întrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plină de lucruri comune debitate pe nerăsuflate. ♦ (muz.) Pasaj în formă de gamă sau apogiatură compusă din mai multe sunete. [< fr. tirade, cf. it. tirata].Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DNTIRÁDĂ s. f. 1. parte a unui discurs în care oratorul dezvoltă pe larg şi cu emfază o teză, o idee. 2. fragment dintr-o operă dramatică spus fără întrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plină de lucruri comune debitate pe nerăsuflate. 3. (muz.) pasaj în formă de gamă sau apogiatură din mai multe sunete. (< fr. tirade)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.