- pauză
- PÁUZĂ, pauze, s.f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acţiuni, a unei mişcări, a unei activităţi; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ♢ loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La şcoală) Recreaţie1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale şi durata acestei întreruperi. 3. (concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuaţie pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părţi deosebite ale unui text. [pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PÁUZĂ s. 1. repaus. (pauză de amiază, într-o întreprindere.) 2. v. recreaţie. (Elevii ies în pauză.) 3. v. antract. (În pauză unui spectacol.) 4. v. întrerupere. 5. suspensie. (Momente de pauză.)Trimis de siveco, 24.02.2009. Sursa: Sinonimepáuză s. f. (sil. pa-u-), g.-d. art. páuzei; pl. páuzeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÁUZ//Ă pauzăe f. 1) Întrerupere temporară a unei activităţi; recreaţie; odihnă; răgaz; repaus. 2) Perioadă de trecere în timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea melodiei şi durata de tăcere. 4) lingv. Semn de punctuaţie constând dintr-o bară care indică o oprire (puţin mai mare decât la virgulă) în timpul lecturii sau care deosebeşte două părţi diferite ale aceluiaşi text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. PauseTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÁUZĂ s.f. 1. Întrerupere momentană a unei acţiuni. ♦ Antract. 2. Semn muzical care indică o întrerupere de o anumită durată a frazei muzicale. ♦ Semn de punctuaţie de forma unei liniuţe orizontale, folosit pentru a arăta o oprire în lectură; timpul de oprire cerut de respiraţie la recitarea versurilor. [< lat., it. pausa, cf. gr. pause, germ. Pause].Trimis de LauraGellner, 22.01.2007. Sursa: DNPÁUZĂ s. f. 1. întrerupere momentană a unei acţiuni. ♢ reacţie (2). ♢ antract. 2. semn convenţional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale. 3. semn de punctuaţie (-) pentru a arăta o oprire în lectură. 4. timpul de oprire cerut de respiraţie la recitarea versurilor. (< lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)Trimis de raduborza, 11.07.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.