- continuu
- CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungeşte fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ♢ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (lingv.; despre consoane; şi substantivat, f.) Constrictiv. [pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat continuus.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Continuu ≠ discontinuu, întrerupt, necontinuu, incontinuu, intermitentTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCONTÍNUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârşit, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvârşit, pururelnic. (O luptă continuu între contrarii.) 2. adj. v. susţinut. 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă continuu.) 4. adv. v. întotdeauna. 5. adj. v. constrictiv.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecontínuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. contínui; f. sg. contínuă (sil. -nu-ă), pl. contínue (sil. -nu-e)Trimis de siveco, 25.09.2008. Sursa: Dicţionar ortograficCONTÍNUU contínuă (contínui, contínue) 1) Care se produce fără întrerupere; neîntrerupt; neîncetat; persistent. Mişcare continuă. Efort continuu. 2) Care se prelungeşte fără întrerupere; constituit din părţi neseparate. Linie continuă. Funcţie continuă. /<fr. continu, lat. continuusTrimis de siveco, 30.08.2007. Sursa: NODEXCONTÍNUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ♢ (fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcţie continuă = funcţie care, la o variaţie mică a variabilelor sale, prezintă o variaţie foarte mică. ♦ (lingv.) Constrictiv. [pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus].Trimis de LauraGellner, 15.04.2006. Sursa: DNcontínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuaţie, s.f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s.f., din fr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCONTÍNUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. o (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcţie continuu ă = funcţie care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu, lat. continuus)Trimis de raduborza, 11.08.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.