- mereu
- MERÉU, -ÉIE, merei, -eie, adv., adj. I. adv. 1. Fără răgaz, neîncetat, neîntrerupt, continuu, întruna; la intervale scurte. ♦ Din ce în ce mai mult. Se depărtează mereu. 2. (reg.) Încet, fără grabă, domol; alene, liniştit, potolit. II. adj. 1. (înv. şi reg.) Care se întinde unul după altul; neîntrerupt; p. ext. care se întinde până departe, întins, vast. 2. (reg.; la pl.; despre fiinţe) Mulţi, numeroşi. – cf. magh. m e r ö "rigid, fix".Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX '98Mereu ≠ încontinuu, nicicând, niciodatăTrimis de siveco, 30.04.2007. Sursa: AntonimeMERÉU adj. v. continuu, cuprinzător, degerat, etern, îngheţat, întins, larg, mare, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârşit, paralizat, permanent, perpetuu, vast, veşnic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMERÉU adv. 1. v. continuu. 2. v. întotdeauna. 3. v. întruna.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMERÉU adv. v. agale, alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemeréu adj. m., pl. meréi; f. sg. şi pl. meréie (sil. -re-ie)Trimis de siveco, 07.02.2005. Sursa: Dicţionar ortograficmeréu adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMERÉU1 adv. 1) Tot timpul; fără răgaz; întruna; încontinuu. 2) Tot mai mult; fără sfârşit. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMERÉ//U2 mereuie (mereui, mereuie) Care se întinde fără întrerupere; neîntrerupt. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmeréu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fără întrerupere. – 2. Încontinuu, neîntrerupt. – 3. Totdeauna, fără încetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, liniştit. Origine necunoscută. Cuvînt puţin studiat. Unica ipoteză cunoscută, care-l pune în legătură cu mag. mero "curat" (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivită. Se foloseşte în toate provinciile rom., dar nu se află în dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectală a lui merge "a păşi; a continua"; dar der. cu suf. -eu, nu este curentă. Pentru sensul adj., cf. Paşca, Dacor., X, 315.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.