continuitate

continuitate
CONTINUITÁTE, continuităţi, s.f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Continuitate ≠ discontinuitate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CONTINUITÁTE s. (înv.) continuaţie. (continuitate unui fenomen.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

continuitáte s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. continuităţii; pl. continuităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONTINUIT//ÁTE continuitateăţi f. Caracter conti-nuu; permanenţă. [Sil. -nu-i-] /<fr. continuité, lat. continuitas, continuitateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTINUITÁTE s.f. Faptul de a fi continuu; legătură neîntreruptă. [pron. -nu-i-. / cf. fr. continuité, lat. continuitas].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul, însuşirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei funcţii care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare. 3. categorie filozofică, desemnând distribuţia şi succesiunea neîntreruptă în spaţiu şi timp a structurii şi dinamismului materiei. (< fr. continuité, lat. continuitas)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • continuitáte — s. f. (sil. nu i ), g. d. art. continuitäţii; pl. continuitäţi …   Romanian orthography

  • discontinuitate — DISCONTINUITÁTE, discontinuităţi, s.f. Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spaţiu; intermitenţă. ♦ (mat., fiz.) Variaţie bruscă şi în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta,… …   Dicționar Român

  • discontinuu — DISCONTÍNUU, UĂ, discontinui, ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [pr.: nu u] – Din fr. discontinu, lat. disconnuus. Trimis de LauraGellner, 02.10.2008. Sursa: DEX 98  Discontinuu ≠ continuu, încontinuu Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • intermitenţă — INTERMITÉNŢĂ, intermitenţe, s.f. Întrerupere, lipsă de continuitate în desfăşurarea unei acţiuni, a unui proces etc.; discontinuitate. ♢ loc. adv. Cu intermitenţă = în mod intermitent. – Din fr. intermittence. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa …   Dicționar Român

  • soluţie — SOLÚŢIE, soluţii, s.f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanţe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporţii. 2. Operaţie mintală care, analizând o pluralitate, o… …   Dicționar Român

  • continuu — CONTÍNUU, UĂ, continui, ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungeşte fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ♢ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (lingv.; despre consoane; şi substantivat, f.)… …   Dicționar Român

  • relaţie — RELÁŢIE, relaţii, s.f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însuşirile acestora. ♦ (În logica matematică) Conexiune între doi sau mai mulţi termeni (în mulţimea perechilor ordonate de elemente ale unei… …   Dicționar Român

  • rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii …   Dicționar Român

  • răzleţ — RĂZLÉŢ, EÁŢĂ, răzleţi, e, adj. 1. (Despre fiinţe) Care s a depărtat de ceilalţi, care a rămas singur. ♦ (Şi adv.) Situat la distanţă (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăceşte din… …   Dicționar Român

  • sporadic — SPORÁDIC, Ă, sporadici, ce, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifestă pe ici, pe colo sau din când în când; lipsit de continuitate; distanţat, rar; împrăştiat, dispersat, răzleţ, izolat; întâmplător. – Din fr. sporadique. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”