- răzleţ
- RĂZLÉŢ, -EÁŢĂ, răzleţi, -e, adj. 1. (Despre fiinţe) Care s-a depărtat de ceilalţi, care a rămas singur. ♦ (Şi adv.) Situat la distanţă (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăceşte din loc în loc; pribeag, înstrăinat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Rătăcit, pierdut. – Din răzleţi (derivat regresiv).Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Răzleţ ≠ împreunăTrimis de siveco, 06.04.2009. Sursa: AntonimeRĂZLÉŢ adj., adv. 1. adj. izolat, pribeag, rătăcit, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor răzleţ.) 2. adj. disparat, izolat. (Elemente răzleţ; amintiri răzleţ.) 3. adj. izolat, sporadic. (Câteva cazuri răzleţ de îmbolnăvire.) 4. adv. izolat, sporadic, (înv.) sporadiceşte. (Apare răzleţ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerăzléţ adj. m., pl. răzléţi; f. sg. răzleáţă, pl. răzléţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂZL//ÉŢ răzleţeáţă (răzleţéţi, răzleţéţe) 1) Care este situat aparte; despărţit de mediul din jur; separat; izolat. Sate răzleţeţe. 2) Care rătăceşte din loc în loc; în stare de vagabondaj. 3) (despre sunete, vorbe etc.) Care este lipsit de legătură; fără continuitate; izolat; sporadic. 4) rar (despre ochi, priviri) Care exprimă dezorientare; rătăcit. /v. a (se) răzleţiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.