- pribeag
- PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o ţintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. adj. Singur, izolat, răzleţ. – Din sl. prĕbĕgŭ.Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX '98PRIBEÁG adj., s. 1. adj., s. hoinar. 2. adj. v. răzleţ. 3. s. v. refugiat. 4. adj., s. v. exilat. 5. s., adj. v. emigrant. 6. adj., s. străin, (înv.) nemernic, venit, (slavonism înv.) proidit. (E pribeag pe la noi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePRIBEÁG s. v. haiduc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; f. sg. pribeágă, pl. pribégeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRIB//EÁG pribeageagă (pribeagégi, pribeagége) 1) şi substantival (despre persoane) Care şi-a părăsit locurile natale, rătăcind printre străini. 3) şi substantival Care umblă mult şi fără rost; vagabond; hoinar. 3) şi fig. Care este singur; solitar. /<sl. prĕbĕguTrimis de siveco, 15.08.2008. Sursa: NODEXpribeág (pribeágă), adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – var. Mold. pribag. sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, "fugar". – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s.f. (exil, părăsire voită a locului natal).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.