pribegi

pribegi
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări, 2. A-şi părăsi locul natal, ţara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag.
Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX '98

PRIBEGÍ vb. 1. v. hoinări. 2. v. refugia. 3. v. exila. 4. v. emigra.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pribegí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pribegeáscă
Trimis de siveco, 06.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A PRIBEG//Í pribegiésc intranz. 1) A fi pribeag. 2) fig. A rătăci fără a avea un loc stabil; a umbla din loc în loc (ca un pribeag). /Din pribeag
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • pribėginti — pribėgi̇̀nti vksm. Pribėgi̇̀nta pieno (vi̇̀rinant) ir nenuvalýta …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • pribėgimas — pribėgi̇̀mas dkt …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • pribėgimas — pribėgìmas sm. (2) → pribėgti: 1. Sut. 2. Su tokiu kraujo pribėgimu – visur žymių pilna Grž. bėgimas; apibėgimas; atbėgimas; įbėgimas; išbėgimas; nubėgimas; …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • pribėginti — pribėgìnti caus. pribėgti 2: Su kiauru viedru nešė vandenį ir baisiausią balą pribėgino priemenėj Jnšk. | refl. tr.: Lynant reik vandens prisibėginti Šts. bėginti; apibėginti; įbėginti; išbėginti; nubėginti; pabėginti; prabėginti …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • pribeag — PRIBEÁG, Ă, pribegi, ge, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o ţintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. adj. Singur, izolat, răzleţ. – Din sl. prĕbĕgŭ.… …   Dicționar Român

  • pribegit — PRIBEGÍT s.n. (Rar) Faptul de a pribegi. – v. pribegi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRIBEGÍT, Ă, pribegiţi, te, adj. Pribeag. – v. pribegi. Trimis de gall, 24.08.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • băjeni — BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. refl. şi intranz. A şi părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor duşmane, a persecuţiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [var.: bejăní, bejení vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).… …   Dicționar Român

  • pribegie — PRIBEGÍE, pribegii, s.f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într un loc străin, în altă ţară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004.… …   Dicționar Român

  • pribegire — PRIBEGÍRE, pribegiri, s.f. Acţiunea de a pribegi. – v. pribegi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRIBEGÍRE s. v. hoinăreală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pribegíre s. f., g. d. art. pribegírii; …   Dicționar Român

  • pribegitor — PRIBEGITÓR, OÁRE, pribegitori, oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX 98  pribegitór adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. şi pl. p …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”