pribėginti — pribėgi̇̀nti vksm. Pribėgi̇̀nta pieno (vi̇̀rinant) ir nenuvalýta … Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas
pribėgimas — pribėgi̇̀mas dkt … Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas
pribėgimas — pribėgìmas sm. (2) → pribėgti: 1. Sut. 2. Su tokiu kraujo pribėgimu – visur žymių pilna Grž. bėgimas; apibėgimas; atbėgimas; įbėgimas; išbėgimas; nubėgimas; … Dictionary of the Lithuanian Language
pribėginti — pribėgìnti caus. pribėgti 2: Su kiauru viedru nešė vandenį ir baisiausią balą pribėgino priemenėj Jnšk. | refl. tr.: Lynant reik vandens prisibėginti Šts. bėginti; apibėginti; įbėginti; išbėginti; nubėginti; pabėginti; prabėginti … Dictionary of the Lithuanian Language
pribeag — PRIBEÁG, Ă, pribegi, ge, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o ţintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. adj. Singur, izolat, răzleţ. – Din sl. prĕbĕgŭ.… … Dicționar Român
pribegit — PRIBEGÍT s.n. (Rar) Faptul de a pribegi. – v. pribegi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRIBEGÍT, Ă, pribegiţi, te, adj. Pribeag. – v. pribegi. Trimis de gall, 24.08.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
băjeni — BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. refl. şi intranz. A şi părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor duşmane, a persecuţiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [var.: bejăní, bejení vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).… … Dicționar Român
pribegie — PRIBEGÍE, pribegii, s.f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într un loc străin, în altă ţară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004.… … Dicționar Român
pribegire — PRIBEGÍRE, pribegiri, s.f. Acţiunea de a pribegi. – v. pribegi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRIBEGÍRE s. v. hoinăreală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pribegíre s. f., g. d. art. pribegírii; … Dicționar Român
pribegitor — PRIBEGITÓR, OÁRE, pribegitori, oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX 98 pribegitór adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. şi pl. p … Dicționar Român