pribegitor

PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor.

Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX '98



pribegitór adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. şi pl. pribegitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PRIBEGIT//ÓR pribegitoroáre (pribegitoróri, pribegitoroáre) rar Care pribegeşte; rătăcitor; hoinar. /a pribegi + suf. pribegitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX