- pribegit
- PRIBEGÍT s.n. (Rar) Faptul de a pribegi. – v. pribegi.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRIBEGÍT, -Ă, pribegiţi, -te, adj. Pribeag. – v. pribegi.Trimis de gall, 24.08.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
pribegit
Look at other dictionaries:
pribegitor — PRIBEGITÓR, OÁRE, pribegitori, oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX 98 pribegitór adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. şi pl. p … Dicționar Român
