hoinăreală — HOINĂREÁLĂ, hoinăreli, s.f. Faptul de a hoinări. – Hoinări + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HOINĂREÁLĂ s. 1. v. haimanalâc. 2. pribegie, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O hoinăreală din loc în loc.) 3. colindare,… … Dicționar Român
săblăznire — săblăzníre, săblăzníri, s.f. (înv.) rătăcire, pribegire. Trimis de blaurb, 20.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
vagabondaj — VAGABONDÁJ s.n. Vagabondare; starea celui care vagabondează. ♦ Infracţiune comisă de omul capabil de muncă ce refuză să exercite o ocupaţie, fără domiciliu stabil şi lipsit de mijloace cinstite de trai. – Din fr. vagabondage. Trimis de bogdanrsb … Dicționar Român
vagabondare — VAGABONDÁRE, vagabondări, s.f. Acţiunea de a vagabonda; vagabondaj. – v. vagabonda. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VAGABONDÁRE s. 1. v. hoinăreală. 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj. (O vagabondare din loc în loc.)… … Dicționar Român