Dicționar Român. 2013.
haimanalâc — HAIMANALÂC, haimanalâcuri, s.n. Faptul de a hoinări ca o haimana; hoinăreală, vagabondaj. – Haimana + suf. lâc. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HAIMANALÂC s. v. hoinăreală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime haimanalâc s … Dicționar Român
pribegie — PRIBEGÍE, pribegii, s.f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într un loc străin, în altă ţară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004.… … Dicționar Român
vagabondaj — VAGABONDÁJ s.n. Vagabondare; starea celui care vagabondează. ♦ Infracţiune comisă de omul capabil de muncă ce refuză să exercite o ocupaţie, fără domiciliu stabil şi lipsit de mijloace cinstite de trai. – Din fr. vagabondage. Trimis de bogdanrsb … Dicționar Român
vagabondare — VAGABONDÁRE, vagabondări, s.f. Acţiunea de a vagabonda; vagabondaj. – v. vagabonda. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VAGABONDÁRE s. 1. v. hoinăreală. 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj. (O vagabondare din loc în loc.)… … Dicționar Român
colindare — COLINDÁRE, colindări, s.f. Acţiunea de a colinda. – v. colinda. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COLINDÁRE s. 1. v. hoinăreală. 2. v. colind. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime colindáre s. f., g. d … Dicționar Român
cutreiera — CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. tranz. A străbate, a colinda (în lung şi în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. refl. (Neobişnuit) A se perinda. [pr.: tre… … Dicționar Român
cutreierare — CUTREIERÁRE s. v. hoinăreală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
nemeri — NEMERÍ vb. IV v. nimeri. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nemerí (nemerésc, nemerít), vb. – 1. A lovi la ţintă, a ţinti. – 2. A lovi unde trebuie. – 3. A afla, a întîlni. – 4. A veni din întîmplare. – 5. (refl.) A se petrece, a … Dicționar Român
oină — ÓINĂ s.f. Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare, o echipă aflându se la bătaie , pe linia de aşteptare, şi cealaltă la prindere , în câmpul de joc, tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston… … Dicționar Român
pribegire — PRIBEGÍRE, pribegiri, s.f. Acţiunea de a pribegi. – v. pribegi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRIBEGÍRE s. v. hoinăreală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pribegíre s. f., g. d. art. pribegírii; … Dicționar Român
