- nemeri
- NEMERÍ vb. IV v. nimeri.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98nemerí (nemerésc, nemerít), vb. – 1. A lovi la ţintă, a ţinti. – 2. A lovi unde trebuie. – 3. A afla, a întîlni. – 4. A veni din întîmplare. – 5. (refl.) A se petrece, a avea loc. – 6. (refl.) A coincide, a concorda, a cădea de acord. – var. nimeri, înimeri. sl. namĕriti "a măsura" (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 193), cf. bg. namiram "a afla", sb. namjeriti "a nimeri", sl. namĕrjenije "alb". – Der. nemerit, adj. (ţintit); nemereală, s.f. (întîmplare); nemernic, adj. (înv., străin; vagabond, mizerabil), din nemeri (4) cu suf. -nic, sau din sb. nemenik "persoană sosită din întîmplare"; nemernici, vb. (a hoinări, a trîndăvi, a cerşi); nemernicie, s.f. (înv., condiţie de străin; hoinăreală, trîndăveală). Pentru semantismul lui nemernic, cf. Şeineanu, Semasiol., 204.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.