nimeri

nimeri
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în ţintă. 2. intranz. A sosi (pe neaşteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilităţi). 4. intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situaţie sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ♢ loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

NIMERÍ vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a păli, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (A nimeri drept în ţintă.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o nimeri ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am nimeri un om de treabă.) 6. (pop. şi fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibăci. (Cum de ai nimerit-o atât de bine?) 7. a se întâmpla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (înv. şi reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tâlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a nimeri să fiu şi cu acolo.) 8. a apuca, a se întâmpla, (Munt.) a răgădui. (Îl lovea cu ce a nimeri.) 9. v. cădea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NIMERÍ vb. v. izbuti, reuşi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

nimerí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nimereáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A NIMER//Í nimeriésc 1. tranz. 1) A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat. ♢ A-l nimeri pe cineva a-i face cuiva pe plac; a satisface hatârul cuiva. A o nimeri bine a) a (nu) da greş; b) a spune ceva potrivit. 2) A găsi pe baza unor informaţii prealabile. nimeri drumul. 2. in-tranz. A ajunge pe neaşteptate (într-un loc sau într-o situaţie); a se trezi; a se pomeni; a cădea; a pica. nimeri în încurcătură. ♢ nimeri tocmai bine (sau la ţanc) a veni la momentul potrivit. /<bulg. nameria
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE NIMER//Í mă nimeriésc intranz. 1) A se întâmpla să fie într-un anumit fel. ♢ Ce se nimerieşte indiferent ce; orice. Cu ce se nimerieşte cu orişice. 2) A se afla din întâmplare (undeva); a se întâmpla. 3) pop. A avea trăsături comune; a fi pe potrivă (unul cu altul); a se potrivi. /<bulg. nameria
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • nimerí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nimereáscã …   Romanian orthography

  • brodi — BRODÍ, brodesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. (Adesea ir.) A sfârşi cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ♢ loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se… …   Dicționar Român

  • da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

  • nimerit — NIMERÍT, Ă, nimeriţi, te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situaţiei, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reuşit, izbutit. [var.: (reg.) nemerít, ă adj.] – v. nimeri.… …   Dicționar Român

  • întâmpla — ÎNTÂMPLÁ, pers. 3 întấmplă, vb. I. refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ♢ (Urmat de determinări introduse prin prep. cu sau determinat printr un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana …   Dicționar Român

  • cădea — CĂDEÁ, cad, vb. II. I. intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr,… …   Dicționar Român

  • nemeri — NEMERÍ vb. IV v. nimeri. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  nemerí (nemerésc, nemerít), vb. – 1. A lovi la ţintă, a ţinti. – 2. A lovi unde trebuie. – 3. A afla, a întîlni. – 4. A veni din întîmplare. – 5. (refl.) A se petrece, a …   Dicționar Român

  • nimereală — NIMEREÁLĂ s.f. Faptul de a nimeri. ♢ loc. adv. La nimereală = la întâmplare, fără a socoti, a gândi, a aprecia; după cum se nimereşte, fără alegere. – Nimeri + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NIMEREÁLĂ s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • pica — PICÁ1, pic, vb. I. 1. intranz. (înv. şi pop.) A cădea de la o oarecare înălţime. ♢ expr. (fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neaşteptate; b) a fi dezorientat, a nu şti ce să facă. A pica… …   Dicționar Român

  • picni — PICNÍ, picnesc, vb. IV. tranz. (pop. şi fam.) A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine ţintită. ♦ fig. (Despre boli, dureri, necazuri etc.) A veni (şi a atinge, a doborî pe cineva) pe neaşteptate. – Formaţie onomatopeică. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”