întâmpla

întâmpla
ÎNTÂMPLÁ, pers. 3 întấmplă, vb. I. refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ♢ (Urmat de determinări introduse prin prep. "cu" sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acţiunea exprimată de verb) Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). Mi s-a întâmplat să fiu de faţă. – Probabil lat. *intemplare.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNTÂMPLÁ vb. 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (înv. şi reg.) a se prileji, (înv.) a se purta. (S-au întâmpla multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-a întâmpla?) 3. v. produce. 4. v. surveni. 5. v. desfăşura. 6. a se petrece, (înv.) a se trece. (Câte nu s-au întâmpla între noi!) 7. (înv. şi reg.) a se sfeti. (Să vezi ce i s-a întâmpla.) 8. a se face. (Cum a zis, aşa s-a întâmpla.) 9. v. pomeni. 10. v. nimeri. 11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a răgădui. (Îl lovea cu ce se întâmpla.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNTÂMPLÁ vb. v. împlini, îndeplini, înfăptui, realiza.
Trimis de siveco, 22.10.2008. Sursa: Sinonime

întâmplá vb. ind. prez. 3 sg. şi pl. întâmplă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE ÎNTÂMPLÁ pers. 3 se întâmplă intranz. 1) (despre fapte, evenimente) A se produce în urma unui concurs neprevăzut de împrejurări; a se petrece în mod incidental. 2) (despre condiţii climaterice) A avea loc pe neprevăzute. întâmpla vânt. întâmpla ploaie. 3) rar (mai ales la formă negativă) A intra în posesie printr-un concurs de împrejurări. Bani mulţi nu i s-au întâmplat. 4) A se afla din întâmplare (undeva); a se nimeri. [Sil. -tâm-pla] /<lat. intemplare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

întîmplá (-lú, întâmplát), vb. refl. – 1. A se petrece, a se produce, a avea loc. – 2. A se ivi prilejul, a se nimeri. – 3. A se afla întîmplător. Origine incertă. Se consideră în general der. din lat. *templāre, de la templum "spaţiu desenat ideal pe cer de prezicător" (Sulică, Antropomorfisme, Braşov 1900, 77; Puşcariu 884; DAR; Rosetti, I, 168; Puşcariu Lr., 356). Acel templum era, deci, spaţiul în cadrul căruia prezicătorul îşi făcea observaţiile, şi de aici contemplare. Se presupune că zborul păsărilor care intrau în templum arăta ceea ce avea să se întîmple, de unde vb. *(in)templāre. Această explicaţie nu este cu desăvîrşire imposibilă; ne este însă greu să admitem că sensul de "întîmplare, hazard" tocmai pentru acele evenimente care fuseseră prezise şi anunţate de augur. Dosoftei (sec. XVII) foloseşte o singură dată acest vb. cu un sens foarte special: tîmplîndu-l la mijloc de cale o boală, "surprinzîndu-l (sau copleşindu-l) o boală în mijlocul drumului". Dosoftei este un scriitor la care apar din belşug improprietăţile; dacă aceasta n-ar fi una din ele, s-ar putea presupune că întîmpla provine efectiv din lat. templum, dar nu din limbajul tehnic al augurilor, ci din sensul său etimologic, care pare a fi cel al unui dim. al lui tempus, ca în extemplo; în acest caz, sensul primitiv al lui întîmpla trebuie să fi fost cel de "a se petrece, a se produce cu timpul". Der. de la lat. intempĕrāre (Creţu 339) sau de la *temporāre (Koerting 5065; Byhan 32), nu pare posibilă. Der. întîmplare, s.f. (hazard; ceea ce se întîmplă, fapt, eveniment, accident; aventură; circumstanţă); întîmplător, adj. (incidental, accidental).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • nimeri — NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în ţintă. 2. intranz. A sosi (pe neaşteptate, din întâmplare) într un anumit loc, într un moment anume etc. ♦ refl. A se afla… …   Dicționar Român

  • surveni — SURVENÍ, pers. 3 survíne, vb. IV. intranz. A avea loc (inopinat), a se produce, a se petrece, a se întâmpla (pe neaşteptate sau pe negândite). – Din fr. survenir. Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  SURVENÍ vb. 1. v. întâmpla. 2. v …   Dicționar Român

  • întâmplare — ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s.f. Acţiunea de a se întâmpla şi rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeţie; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ♢ loc. adv. Din întâmplare = incidental. La… …   Dicționar Român

  • petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… …   Dicționar Român

  • produce — PRODÚCE, prodúc, vb. III. 1. tranz. A realiza prin muncă bunuri materiale, valori ştiinţifice sau artistice, a crea ceva (printr o activitate oarecare); p. restr. a fabrica. 2. tranz. (Folosit şi absol.; despre pământ, plante etc.) A da roade. 3 …   Dicționar Român

  • face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

  • fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… …   Dicționar Român

  • frecvent — FRECVÉNT, Ă, frecvenţi, te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obişnuit. – Din lat. frequens, ntis. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Frecvent ≠ rar Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • interveni — INTERVENÍ, intervín, vb. IV. intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acţiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înţelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru… …   Dicționar Român

  • pomeni — POMENÍ, pomenesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenţionat) vorba despre cineva sau despre ceva. ♦ refl. impers. A se menţiona lucruri, fapte a căror amintire se transmite… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”