- pomeni
- POMENÍ, pomenesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenţionat) vorba despre cineva sau despre ceva. ♦ refl. impers. A se menţiona lucruri, fapte a căror amintire se transmite (oral sau în scris) din generaţie în generaţie; a se aminti, a se cita. ♢ expr. Nici că se pomeneşte! (sau unde se pomeneşte?) = nici vorbă, nici pomeneală. 2. tranz. şi intranz. A ţine minte, a-şi aduce aminte, a-şi aminti. ♦ tranz. (înv. şi pop.) A aniversa, a comemora, a sărbători. 3. tranz. A apuca să vezi ceva (important), a trăi în timpul unui eveniment sau într-o anumită perioadă. 4. tranz. A vedea sau a întâlni o persoană, un fenomen, o situaţie. ♦ refl. A se afla, a se vedea (pe neaşteptate) în faţa cuiva sau a ceva care provoacă surpriză sau uimire, ori într-o situaţie neaşteptată. ♢ expr. Te pomeneşti că... = poate că..., se poate întâmpla că...; nu cumva... 5. tranz. (În ritualul creştin) A rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios, pentru a atrage harul divinităţii asupra lui, pentru a obţine iertarea păcatelor lui etc. 6. refl. şi tranz. (pop.) A (se) trezi din somn. – Din sl. pominĕti.Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98POMENÍ vb. 1. v. aminti. 2. (bis.) a comânda. (pomeni morţii.) 3. a se întâmpla, (reg.) a se da. (Aşa ceva nu s-a mai pomeni.) 4. a auzi. (Aşa ceva n-am pomeni.) 5. a se afla, a se găsi, a se trezi, a se vedea. (S-a pomeni încolţit de creditori.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePOMENÍ vb. v. chema, deştepta, numi, scula, spune, trezi, zice.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepomení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pomenésc, imperf. 3 sg. pomeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pomeneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA POMEN//Í pomeniésc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A păstra bine în memorie; a ţine minte (pentru mult timp). ♢ Are să mă pomeniească ameninţare prin care cineva este avertizat că va avea de suferit pentru cele săvârşite. Nici că se pomenieşte nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (într-un anumit fel). Mă va pomeni de bine. 4) rel. (persoane) A numi în timpul slujbei (pentru a atrage harul divinităţii). 5) (în construcţii interogative sau negative) A se întâmpla să vezi sau să auzi. Unde s-a mai pomeniit aşa ceva? 2. intranz. A aduce vorba în treacăt (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pominĕtiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE POMEN//Í mă pomeniésc intranz. A ajunge pe neaşteptate (într-un loc sau într-o situaţie); a nimeri; a se trezi; a pica; a cădea. ♢ Te pomenieşti că se prea poate că; mai ştii. /<sl. pominĕtiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.