pomană

pomană
POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ loc. adj. şi adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preţ foarte scăzut; b) (în mod) inutil, zadarnic sau neîntemeiat. ♢ expr. A cere de pomană = a cerşi. A-şi face (milă şi) pomană cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (fam.) Ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material); chilipir. ♢ expr. A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate. 2. (În ritualul creştin) Praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas şi la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se dăruieşte cu acest prilej. ♢ expr. Ca la pomană = în mare număr. 3. Parastas. – Din sl. pomĕnŭ.
Trimis de oprocopiuc, 31.05.2007. Sursa: DEX '98

POMÁNĂ s. 1. v. parastas. 2. (bis.) praznic, (înv. şi reg.) prinos, (reg.) comând, comândare. (pomană de după înmormântare.) 3. milă, milostivire, (înv. şi pop.) milostenie. (Trăieşte din pomană altora.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

POMÁNĂ s. v. amintire, chilipir, comemorare, datină, fel, obicei, pomenire, rânduială, sărbătorire, serbare, tradiţie, uz, uzanţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pománă s. f., g.-d. art. poménii; pl. poméni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POM//ÁNĂ pomanăéni f. rel. 1) Dar oferit pentru iertarea păcatelor, de sufletul celor morţi sau de sănătatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de pomană. ♢ De pomană a) în mod gratuit sau la un preţ foarte mic; b) în zadar; degeaba. A cere de pomană a cerşi. A face pomană cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla după pomană a căuta să obţină avantaje nemeritate. De-a cui pomană? pentru ce? la ce bun? Ca la pomană în număr mare. 2) Bun (aparţinând unui decedat) ce se dăruieşte la/după înmormântare. 3) Masă care se face după înmormântare sau după parastas. /<sl. pomĕnu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

pománă (poméni), s.f. – 1. (înv.) Memorie, amintire, comemorare. – 2. Mîncare oferită în memoria unui mort, după înmormîntare şi după slujba de pomenire. – 3. Pîine împletită sau colac care se dă la înmormîntări. – 4. Colivă de înmormîntare care serveşte ca suport pentru pomul de înmormîntare. – 5. Obiect dăruit pentru iertarea păcatelor unui mort. – 6. Milostenie, binefacere. – 7. Chilipir, pleaşcă. – înv. pomeană. Mr. pumean, megl. pumeană. sl. pomĕnŭ "memorie" (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; cf. Schneeweiss, REB, I, 166), cf. bg., sb. pomen "memorie". bg., sb., cr., rut. pomana "milostenie, binefacere" provine din rom. (Miklosich, Wander., 118; Berneker II, 49; Capidan, Raporturile, 193). Der. pomină (var. înv. pomenă), s.f. (memorie, faimă, zgomot), probabil din bg. pomjen (Scriban; după Tiktin şi Cihac, deverbal de la pomeni); pomelnic, s.n. (listă cu numele morţilor; numele morţilor pomenite de preot în timpul slujbei de pomenire; litanie, înşiruire, poliloghie), din sl. pomĕnĭnikŭ, bg. pomenik cu l expresiv; pomeni, vb. (a aminti, a comemora; a menţiona, a pronunţa; a cita; a-şi aminti; a-şi deprinde auzul; a apuca o epocă trecută, a ţine minte, a avea în minte; refl., a se păstra, a se şti, a avea memorie; refl., a avea cunoştinţă, a fi de la sine înţeles, a şti de cînd lumea; refl., a se lovi de, a da de, a surveni; refl., Trans. şi Olt., a se trezi), din sl. pominati, pomĭnĕti (Miklosich, Lexicon, 621; Conev 111); pomeneală, s.f. (amintire; menţionare; urmă, trăsătură); pomeneată (var. pom(i)neată, pom(i)nete), s.f. (bucată de pînză cu o lumînare şi o monedă, care se dă de pomană la înmormîntări; colac de pomană), probabil din sl. pamętĭ "amintire" (Tiktin); pomenitor, s.f. (persoană care pomeneşte), sec. XVI, înv.; ne(mai)pomenit, adj. (fără asemănare, nemaiauzit); pominoc, s.n. (înv., dar, danie), din sl. pominikŭ "înmormîntare"; pomanagiu, s.m. (chilipirgiu, pleşcar); pomanagioaică, s.f. (chilipirgioaică); pomănui, vb. (a da de pomană); pomonoci, vb. (înv., a dedica).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • milă — MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ loc. adv. De milă sau de mila cuiva =… …   Dicționar Român

  • bogdaproste — BOGDAPRÓSTE interj. (pop.; adesea substantivat) Cuvânt de mulţumire adresat celui care dă ceva de pomană. ♢ loc. adj. De bogdaproste = de pomană. ♢ expr. Ca un pui de bogdaproste = (despre copii) nenorocit, prăpădit. (fam.) A umple de bogdaproste …   Dicționar Român

  • paos — PÁOS s.n. (În practicile religiei creştine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morţi. ♦ (pop.) Vin, untdelemn sfinţit sau agheasmă cu care preotul stropeşte mortul înainte de a l îngropa. [var.: páus s.n.] – lat.… …   Dicționar Român

  • cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… …   Dicționar Român

  • colac — COLÁC, colaci, s.m. 1. Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă. ♢ Colaci domneşti = daruri obligatorii trimise domniei de oraşele din Ţara Românească şi din Moldova. ♢ expr. A se face colac = a se aşeza …   Dicționar Român

  • colivă — COLÍVĂ, colive, s.f. (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr şi cu nuci pisate şi ornat cu bomboane şi zahăr pudră, care se împarte ca pomană la înmormântări şi la parastase. – Din sl. kolivo. Trimis de hai, 28.06.2004.… …   Dicționar Român

  • pomanagiu — POMANAGÍU, pomanagii, s.m. (De obicei peior.) Persoană care umblă după pomană, care trăieşte din pomana altora, care aşteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomană + suf. agiu. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004.… …   Dicționar Român

  • pomneată — POMNEÁTĂ, pomnete, s.f. 1. (pop.) Şervet, batistă sau fâşie de pânză albă, având legate la un capăt un ban, iar la celălalt o lumânare, care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor care iau parte la înmormântare. 2. (reg.) Colac… …   Dicționar Român

  • cere — CÉRE, cer, vb. III. tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obţine ceva, pentru a l convinge să ţi îndeplinească o dorinţă. ♢ expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obţine permisiunea să... 2. A face unei… …   Dicționar Român

  • căpăta — CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. tranz. 1. A obţine un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). ♢ loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obţinut prin cerşeală. 2. A câştiga; a agonisi; a dobândi prin... – lat. pop. capitale. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”