cere

CÉRE, cer, vb. III. tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obţine ceva, pentru a-l convinge să-ţi îndeplinească o dorinţă. ♢ expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obţine permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peţi. 3. A cerşi. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ♢ expr. A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv., seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacţie etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ refl. A avea căutare, a fi solicitat. – lat. quaerere.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A cere ≠ a da, a oferi

Trimis de siveco, 26.10.2008. Sursa: Antonime



CÉRE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (înv. şi reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (cere să i se facă dreptate.) 2. a pretinde, (înv. şi pop.) a apuca. (cere cuiva birul.) 3. v. vrea. 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima cere.) 5. v. solicita. 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (cere ajutorul lor.) 7. v. peţi. 8. v. cerşi. 9. v. necesita. 10. v. implica. 11. v. trebui. 12. v. căuta.

Trimis de siveco, 01.02.2008. Sursa: Sinonime



CÉRE vb. v. căuta.

Trimis de siveco, 18.03.2009. Sursa: Sinonime



cére vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cer, 2 sg. ceri; conj. prez. 3 sg. şi pl. ceáră; ger. cerând; part. cerút

Trimis de siveco, 13.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A CÉRE cer tranz. 1) A se adresa cuiva pentru a obţine ceva; a-şi manifesta dorinţa de a avea ceva. cere o carte. cere un sfat. cere un ajutor. ♢ cere mâna (unei fete) a propune căsătorie (unei fete). 2) A pretinde, pornind de la prevederile legii; a revendica; a reclama. cere un drept. ♢ cere cuiva socoteală a cere lămuriri de la cineva. 3) A face să fie necesar; a necesita; a reclama; a comporta; a pretinde. Copilul mic cere multă atenţie. /<lat. quaerere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE CÉRE mă cer intranz. pop. A solicita permisiunea. /<lat. quaerere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cére (cér, cerút), vb. – 1. (înv.) A căuta. – 2. A avea nevoie. – 3. A solicita, a implora. – 4. A reclama, a pretinde, a revendica. – 5. A indica preţul unei mărfi. – 6. A cerşi, a cere de pomană. – 7. A peţi, a face propuneri de căsătorie. – 8. A chema, a solicita prezenţa. – 9. (refl.) A se cere, a fi nevoie. – 10. A fi acceptat un articol. – 11. (refl.) A solicita un permis, a cere autorizaţie. – Mr. ţer, ţireare "a căuta," megl. ţer. lat. quaerĕre "a căuta" şi a cere (Puşcariu 337; Candrea-Dens., 317; REW 6923; DAR); cf. it. chiedere (sard. kèrrere), prov., v. fr. querre, sp., port. querer. – Der. cerinţă, s.f. (exigenţă), formaţie literară din sec. XIX. Conjug. perf. simplu cerui şi a part. cerut este modernă şi analogică; pînâ în primii ani ai sec. XIX se folosise, paralel cu formele anterioare conjug. lat. quaesῑvi › cerşii, de unde cerşui, şi quaesῑtum › cerşit, mai tîrziu cerşut (cu r analogic, de la prezent). De la această formă veche de conjug. s-a dezvoltat un vb. nou, iar pe baza perf. simplu al acestuia, cerşii, s-a construit un prezent analogic cerşesc; astfel se explică cerşi, vb. (a cere; a cere de pomană; a implora); cu der. cerşit, s.n. (faptul de a cerşi); cerşetor, s.m. (persoană care cere de pomană); cerşetoresc, adj. (de cerşetor); cerşetori, vb. (a cerşi); cerşetorie, s.f. (cerşit). Pentru formarea acestui vb., cf. Şeineanu, Semasiol., 214 şi de asemenea v. sard. kerkidore, sard. chircadore "cerşetor".

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER