- comânda
- COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. tranz. (înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – lat. commandare (= commendare).Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX '98COMÂNDÁ vb. v. pomeni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCOMÂNDÁ vb. v. jertfi, sacrifica.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecomândá vb., ind. prez. 1 sg. comând, 3 sg. şi pl. comândăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA COMÂND//Á comândaéz tranz. pop. A da în calitate de comând. /<lat. commandareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcomîndá (-d, -át), vb. – 1. (înv.) A sacrifica. – 2. (înv. şi Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe şi pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziţii cu privire la propria înmormîntare şi la pomeni. – var. cumînda. lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Puşcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Puşcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda şi pentru sensul special, sp. manda. – Der. comîndare, s.f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s.n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care ţăranii bătrîni obişnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).Trimis de blaurb, 20.05.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.