petrece

petrece
PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A-şi duce viaţa sau a-şi ocupa timpul (într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A(-şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte pentru a dormi. (pop.) A(-şi) petrece (ceva) prin (ori în) minte (sau în amintire) = a parcurge cu mintea anumite fapte etc. petrecute, a reconstitui în minte trecutul, a depăna în gând firul amintirilor, a-şi aduce aminte, a-şi aminti. (intranz.; rar) A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelşugat. A petrece ca câinele în car = a trăi rău. ♦ refl. (pop.; despre unităţi de timp, viaţă etc.) A se scurge, a se desfăşura, a trece. 2. intranz. A-şi duce viaţa sau a-şi ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a se distra, a se desfăta; a chefui. ♦ tranz. (Rar) A distra, a amuza. 3. refl. unipers. (Despre evenimente, întâmplări, gânduri, sentimente etc.) A avea o anumită desfăşurare, o anumită evoluţie, a se produce într-un anumit fel; a se întâmpla, a se desfăşura. 4. refl. (înv. şi pop.) A se sfârşi, a se termina; a se epuiza; a dispărea. ♦ refl. pas. (reg.; despre mâncăruri, băuturi etc.) A se consuma. 5. tranz. (reg.) A vinde, a desface mărfuri, produse etc. II. tranz. 1. A însoţi, a conduce pe cineva la plecare o bucată de drum; p. ext. a însoţi, a întovărăşi pe cineva pe un drum, într-o călătorie, într-o acţiune. ♢ expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. ♦ spec. (pop.) A însoţi, a conduce la groapă un mort. 2. (pop.) A străbate, a cutreiera, a parcurge, a trece. ♦ (reg.) A vizita, a cerceta. ♦ (Rar) A parcurge o lucrare, o publicaţie, notiţe etc. 3. (înv. şi reg.) A transporta dintr-un loc în altul; a muta, a deplasa. ♢ expr. A petrece (ceva) din mână în mână = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare. A-şi petrece ochii la... = a-şi plimba privirea asupra unor lucruri sau fiinţe, a trece cu privirea de la unul la altul (sau de la una la alta). (refl.) A se petrece din lumea noastră (sau din această lume) = a muri. 4. A trece sau a face să treacă prin..., printre..., pe după..., peste..., pe sub... ♦ (înv. şi reg.) A străpunge, a găuri. ♦ (înv. şi reg.) A înfige. ♦ (înv. şi reg.) A cerne; a strecura. ♦ tranz. şi refl. A (se) suprapune marginile unei îmbrăcăminţi pentru a (se) încheia; p. ext. a (se) încheia prin suprapunerea celor două margini ale materialului. – lat. *petraicere.
Trimis de oprocopiuc, 23.01.2008. Sursa: DEX '98

PETRÉCE vb. 1. v. trăi. 2. (astăzi rar) a trece. (Îşi petrece nopţile studiind.) 3. a sta. (A petrece cu el întreaga seară.) 4. v. întâmpla. 5. a fi, a se întâmpla. (Ce s-a petrece acolo?) 6. v. desfăşura. 7. a se întâmpla, (înv.) a se trece. (Câte nu s-au petrece între noi.) 8. v. desfăşura. 9. v. însoţi. 10. v. distra. 11. v. chefui.
Trimis de siveco, 24.11.2008. Sursa: Sinonime

PETRÉCE vb. v. băga, cerne, colinda, cutreiera, da, dăinui, deceda, deplasa, desface, dispărea, duce, dura, exista, fi, găuri, împlânta, încheia, îndura, înfige, îngălbeni, leşina, menţine, muri, muta, ofili, parcurge, păli, păstra, pătimi, păţi, perfora, perinda, perpetua, persista, pieri, plasa, prăpădi, răbda, rămâne, răposa, răsfoi, scobi, scurge, sfârşi, sfredeli, străbate, strămuta, străpun-ge, succeda, suferi, suporta, termina, trage, trăi, trece, ţine, urma, usca, veşteji, vinde, vizita, vântura, vârî.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

petréce vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. petréc, 2 sg. petréci, 3 sg. petréce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PETRÉCE petréc 1. tranz. 1) (persoane) A însoţi pe parcursul unui drum (din politeţe, pentru siguranţă etc.); a conduce. petrece (pe cineva) până la gară.petrece (pe cineva) cu ochii (sau cu privirea) a urmări de la distanţă cu ajutorul văzului. 2) fam. (bunuri materiale) A face să se petreacă; a consuma. 3) (timpul sau perioade de timp) A folosi pentru anumite preocupări. petrece o seară la restaurant. Ea îşi petrece timpul citind. 4) A face să treacă dintr-o parte în alta. petrece aţa prin urechea acului. 5) pop. (morţi) A conduce la groapă. 6) pop. (nevoi, necazuri etc.) A avea de suferit. 7) (marginile unei haine) A suprapune pentru a încheia. 2. intranz. A consuma timpul în distracţii; a se deda plăcerilor lumeşti; a se veseli; a desfăta; a se distra; a chefui; a se amuza. /<lat. petraicere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE PETRÉCE pers. 3 se petréce intranz. 1) (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se produce; a se disputa. 2) pop. (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a se consuma. ♢ petrece din lumea aceasta a muri. /<lat. petraicere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

petréce (petréc, cút), vb.1. A trece, a străbate. – 2. A introduce, a face să treacă, a pătrunde. – 3. A conduce, a însoţi. – 4. A vinde, a desface o marfă. – 5. A-şi duce viaţa, a trăi, a-şi umple timpul. – 6. A se menţine, a se dăinui. – 7. A se distra, a se desfăta. – 8. (refl., înv.) A se sfîrşi, a muri. – 9. (refl.) A se întîmpla, a avea loc. – Mr., megl. pitrec. lat. pertraicĕre (Tiktin; REW 8842) cu disimularea primului r. – Der. petrec, s.n. (joc de copii, în care un grup încearcă să pătrundă într-un loc apărat de grupul advers), deverbal; petrecanie, s.f. (petrecere, sărbătorire; chef, ospăţ; moarte); petrecător, s.m. (însoţitor, escortă), înv.; petrecare, s.f. (înv., mod de trai, viaţă); petrecătoare, s.f. (cheotoare).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… …   Dicționar Român

  • întâmpla — ÎNTÂMPLÁ, pers. 3 întấmplă, vb. I. refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ♢ (Urmat de determinări introduse prin prep. cu sau determinat printr un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana …   Dicționar Român

  • distra — DISTRÁ, distrez, vb. I. 1. refl. şi tranz. A petrece sau a face pe cineva să şi petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A se… …   Dicționar Român

  • petrecere — PETRÉCERE, petreceri, s.f. Acţiunea de a (se) petrece şi rezultatul ei. 1. Ducere a vieţii sau ocuparea timpului într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă; vieţuire, trăire. ♦ Mod de desfăşurare a vieţii, fel de viaţă, fel de a… …   Dicționar Român

  • scenă — SCÉNĂ, scene, s.f. 1. Parte mai ridicată şi special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfăşoară reprezentaţiile. ♢ expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ♢ expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea… …   Dicționar Român

  • desfăta — DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. refl. A şi petrece timpul într o stare de mulţumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simţi o mare plăcere, a se delecta. ♦ tranz. A încânta, a fermeca. [prez. ind. şi: desfătez] – et. nec. Trimis de… …   Dicționar Român

  • prezent — PREZÉNT2, Ă, prezenţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care se află în acelaşi loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de faţă. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Formulă prin care cei de faţă răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2.… …   Dicționar Român

  • sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… …   Dicționar Român

  • trăi — TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. intranz. A se afla în viaţă; a exista, a vieţui. ♢ (În formule de mulţumire, de salut, de urare etc.) Sa trăieşti! ♢ expr. (Formulă de jurământ) Aşa să trăiesc (sau să trăieşti etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (aşa). 2.… …   Dicționar Român

  • western — WÉSTERN, wésternuri, s.n. Gen de film de aventuri (creat în America), a cărui acţiune se petrece de obicei în timpul colonizării vestului Statelor Unite ale Americii. [pr.: uéstern] – Din engl. western. Trimis de cata, 27.02.2002. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”