- distra
- DISTRÁ, distrez, vb. I. 1. refl. şi tranz. A petrece sau a face pe cineva să-şi petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A se distra ≠ a se plictisiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDISTRÁ vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se înveseli, a petrece, a râde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a (se) libovi. (Beau şi se distra.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedistrá vb., ind. prez. 1 sg. distréz, 3 sg. şi pl. distreázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DISTR//Á distraéz tranz. 1) A face să se distreze; a înveseli; a amuza. 2) rar A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distrage. /<fr. distraireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DISTR//Á mă distraéz intranz. A consuma timpul în distracţii; a se deda plăcerilor lumeşti; a petrece; a se veseli; a se desfăta; a se amuza. /<fr. distraireTrimis de siveco, 05.12.2006. Sursa: NODEXDISTRÁ vb. I. tr. A îndepărta atenţia cuiva de la ceva care îl oboseşte sau îl obsedează. ♦ tr., refl. A petrece sau a face să petreacă, a (se) destinde, a (se) amuza. [< fr. distraire].Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DNdistrá (-éz, -át), vb. – A distrage, a amuza. – var. (înv.) distrage. fr. distraire, var. adaptată conjugării vb. a trage. – Der. distractiv, adj.; distracţi(un)e, s.f.; distrat (var. înv. distras), adj., din fr.Trimis de blaurb, 04.08.2007. Sursa: DERDISTRÁ vb. I. tr. a petrece, a face pe cineva să folosească timpul în mod plăcut. II. tr., refl. a petrece, a (se) destinde, a (se) amuza. (< fr. distraire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.