- distorsiune
- DISTORSIÚNE, distorsiuni, s.f. 1. Abatere (supărătoare) a unei oscilaţii, a unei imagini etc. de la forma iniţială. 2. Răsucire, torsiune convulsivă a unor părţi ale corpului. [pr.: -si-u-] – Din fr. distorsion, lat. distorsio, -onis.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98distorsiúne s. f. → torsiuneTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficDISTORSIÚN//E distorsiunei f. 1) med. Răsucire convulsivă a unei părţi a corpului. 2) Abatere de la forma iniţială a unor semnale, imagini, oscilaţii. [art. distorsiunea; G.-D. distorsiunii; Sil. -si-u-] /<fr. distorsion, lat. distorsio, distorsiuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISTORSIÚNE s.f. 1. Aberaţie a unei imagini sau a unei oscilaţii de la forma iniţială. 2. Răsucire, torsiune a unei părţi a corpului. [pron. -si-u-, var. (rar) distorsie s.f. / cf. fr. distorsion, lat. distorsio].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNDISTORSIÚNE s. f. 1. deformare a unei imagini, a unei unde sau a unui semnal audio, datorată imperfecţiunii sistemelor de înregistrare, de transmitere sau redare. 2. modificare a repartiţiei câmpului magnetic de sub polii de excitaţie ai unei maşini de curent continuu, produsă de reacţia indusului. 3. deplasare sistematică a unui rezultat prin metode statice de la valoarea reală. 4. torsiune a expresiei verbale, a gândirii, în schizofrenie. (< fr. distorsion, lat. distorsio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.