desfăta

desfăta
DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. refl. A-şi petrece timpul într-o stare de mulţumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simţi o mare plăcere, a se delecta. ♦ tranz. A încânta, a fermeca. [prez. ind. şi: desfătez] – et. nec.
Trimis de IoanSoleriu, 22.04.2008. Sursa: DEX '98

DESFĂTÁ vb. 1. v. delecta. 2. v. distra. 3. v. încânta. 4. v. bucura.
Trimis de siveco, 26.08.2008. Sursa: Sinonime

desfătá vb., ind. prez. 1 sg. desfăt/desfătéz, 2 sg. desféţi/desfătézi, 3 sg. desfátă/desfăteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. desféte/desfătéze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESFĂTÁ desfăt tranz. A face să se desfete; a delecta; a fascina; a încânta; a vrăji; a fermeca. / Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DESFĂTÁ mă desfăt intranz. 1) A fi cuprins de plăcere şi de admiraţie; a se răsfăţa; a se delecta. 2) A-şi petrece timpul în distracţii; a se deda plăcerilor lumeşti; a se veseli; a se distra; a se amuza. / Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

desfătá (-t, -át), vb. – 1. (înv.) A înfrumuseţa. – 2. A produce plăcere, a delecta. – 3. (refl.) A se distra, a petrece. lat. foetēre "a mirosi urît, a face silă", cu pref. dis- care indică sensul contrar. Pentru semantism, cf. sp. heder "a mirosi urît" şi "a supăra"; desmierda, şi sl. nĕga "curăţirea copilului" şi "deliciu, voluptate". Această explicaţie, sugerată încă de Şeineanu, nu pare să fi fost acceptată, deşi este de departe cea mai corectă. Celelalte nu par suficiente: din lat. facies (Cihac, I, 90); *sătĭsfactāre (Creţu 317); *dῑsfatāre, de la fatum "soartă" (Puşcariu 518); *diseffētāre, de la effētus "istovit de sarcină" (Densusianu, GS, III, 430); de la *dĭs- şi lat. *fata "fătătoare" /Spitzer, RF, II, 284-86; REW 3269); de la fatuus, cf. sp. desenfadar (Buescu, Latinitatea verbului desfăta, în Destin, 1952, 109-121). – Der. desfătăciune, s.f. (desfătare, deliciu); desfătător, adj. (care produce desfătare).
Trimis de blaurb, 27.07.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • desfăţa — DESFĂŢÁ, desfắţ, vb. I. tranz. 1. A scoate feţele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Des1 + [în]făţa. Trimis de cata, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  A desfăţa ≠ a înfăţa… …   Dicționar Român

  • desfãtá — vb., ind. prez. 1 sg. desfät/ desfãtéz, 2 sg. desféţi/desfãtézi, 3 sg. desfátã/desfãteázã; conj. prez. 3 sg. şi pl. desféte/desfãtéze …   Romanian orthography

  • delecta — DELECTÁ, delectéz, vb. I. tranz. şi refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DELECTÁ vb. 1. v. încânta. 2. a (se) desfăta, a (s …   Dicționar Român

  • desfătător — DESFĂTĂTÓR, OÁRE, desfătători, oare, adj. Care ţi desfată ochii sau simţurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98  DESFĂTĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. încântător, mângâietor, plăcut, (înv …   Dicționar Român

  • răsfăţa — RĂSFĂŢÁ, răsfắţ, vb. I. 1. tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandreţe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. tranz. şi refl. A (se)… …   Dicționar Român

  • petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… …   Dicționar Român

  • îndulci — ÎNDULCÍ, îndulcesc, vb. IV. 1. tranz. A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ♦ refl. A mânca dintr o mâncare gustoasă; a se înfrupta. ♢ expr. A se îndulci la ceva …   Dicționar Român

  • bucura — BUCURÁ, búcur, vb. I. refl. 1. A simţi bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacţie. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (peior.) A râvni la...; …   Dicționar Român

  • desfătare — DESFĂTÁRE, desfătări, s.f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – v. desfăta. Trimis de IoanSoleriu, 16.04.2007. Sursa: DEX 98  DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere,… …   Dicționar Român

  • desmierda — desmierdá ( d, át), vb. – 1. A mîngîia. – 2. (refl.) a se desfăta. – Mr. disńerdu, disńierdare. lat. *dĭsmerdāre, de la merda (Puşcariu 522; Candrea Dens., 491; REW 5520; Tiktin; Densusianu, GS, II, 18; Candrea; Scriban). Pentru evoluţia… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”