desmierda

desmierda: desmierdá (-d, -át), vb. – 1. A mîngîia. – 2. (refl.) a se desfăta. – Mr. disńerdu, disńierdare. lat. *dĭsmerdāre, de la merda (Puşcariu 522; Candrea-Dens., 491; REW 5520; Tiktin; Densusianu, GS, II, 18; Candrea; Scriban). Pentru evoluţia semantică, cf. desfăta. Cihac, II, 495 explică greşit acest cuvînt prin intermediul mag. – Der. desmerdăciune, s.f. (înv., voluptate); desmierdător, adj. (mîngîietor, măgulitor).

Trimis de blaurb, 27.07.2007. Sursa: DER

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

desfăta — DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. refl. A şi petrece timpul într o stare de mulţumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simţi o mare plăcere, a se delecta. ♦ tranz. A încânta, a fermeca. [prez. ind. şi: desfătez] – et. nec. Trimis de… … Dicționar Român
îmbina — ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. tranz. şi refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Probabil lat. *imbinare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A (se) îmbina ≠ a (se) dezbina, a… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias