desfăta — DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. refl. A şi petrece timpul într o stare de mulţumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simţi o mare plăcere, a se delecta. ♦ tranz. A încânta, a fermeca. [prez. ind. şi: desfătez] – et. nec. Trimis de… … Dicționar Român
desfãtá — vb., ind. prez. 1 sg. desfät/ desfãtéz, 2 sg. desféţi/desfãtézi, 3 sg. desfátã/desfãteázã; conj. prez. 3 sg. şi pl. desféte/desfãtéze … Romanian orthography
delecta — DELECTÁ, delectéz, vb. I. tranz. şi refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DELECTÁ vb. 1. v. încânta. 2. a (se) desfăta, a (s … Dicționar Român
desfătător — DESFĂTĂTÓR, OÁRE, desfătători, oare, adj. Care ţi desfată ochii sau simţurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 DESFĂTĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. încântător, mângâietor, plăcut, (înv … Dicționar Român
răsfăţa — RĂSFĂŢÁ, răsfắţ, vb. I. 1. tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandreţe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. tranz. şi refl. A (se)… … Dicționar Român
petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… … Dicționar Român
îndulci — ÎNDULCÍ, îndulcesc, vb. IV. 1. tranz. A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ♦ refl. A mânca dintr o mâncare gustoasă; a se înfrupta. ♢ expr. A se îndulci la ceva … Dicționar Român
bucura — BUCURÁ, búcur, vb. I. refl. 1. A simţi bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacţie. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (peior.) A râvni la...; … Dicționar Român
desfătare — DESFĂTÁRE, desfătări, s.f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – v. desfăta. Trimis de IoanSoleriu, 16.04.2007. Sursa: DEX 98 DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere,… … Dicționar Român
desmierda — desmierdá ( d, át), vb. – 1. A mîngîia. – 2. (refl.) a se desfăta. – Mr. disńerdu, disńierdare. lat. *dĭsmerdāre, de la merda (Puşcariu 522; Candrea Dens., 491; REW 5520; Tiktin; Densusianu, GS, II, 18; Candrea; Scriban). Pentru evoluţia… … Dicționar Român
