răsfăţa

răsfăţa
RĂSFĂŢÁ, răsfắţ, vb. I. 1. tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandreţe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. tranz. şi refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. 3. refl. A ocupa un spaţiu mare, a se întinde. – Răs- + faţă.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RĂSFĂŢÁ vb. 1. v. alinta. 2. v. lăfăi. 3. v. delecta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

răsfăţá vb., ind. prez. 1 sg. răsfăţ, 3 sg. şi pl. răsfáţă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RĂSFĂŢÁ răsfăţ tranz. (mai ales copii) A face să se răsfeţe; a răzgâia. /răs- + faţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE RĂSFĂŢÁ mă răsfăţ intranz. 1) (mai ales despre copii) A se alinta peste măsură; a se răzgâia. 2) A fi cuprins de plăcere şi de admiraţie; a se delecta; a se desfăta. 3) A se întinde în voie (ocupând un loc mai mare decât trebuie). /răs- + faţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

răsfăţá (răsfăţát, răsfăţát), vb. – 1. A alinta, a dezmierda. – 2. A linguşi, a peria. – 3. (refl.) A se desfăta, a huzuri, a se bucura de ceva. Origine incertă. Se consideră drept der. de la un lat. *re-ex-faciāre (Puşcariu 1442; REW 3130) sau direct de la faţă (Tiktin; Candrea), cu sensul iniţial de "a mîngîia faţa"; dar această der. nu este posibilă, dacă se are în vedere sensul luii ex-, cf. it. sfacciato. Mai probabil ar fi o var. de la desfăta, care are acelaşi sens, după paralelismul răsface = desface, răspica = despica etc.; pentru rezultatul t › ţ cf. a înfăţa. Der. răsfăţ, s.n. (desfătare, plăcere, orgie, desfrîu; alintare); răsfăţătură (var. înv. răsfăţăciune), s.f. (dezmierdare, alint). Din rom. provine săs. resfetsân.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • alinta — ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. vb. I. 1. tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. tranz. şi refl. A (se) răsfăţa, a (se) răzgâia. – lat. *allentare (< lentus moale, flexibil ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALINTÁ vb …   Dicționar Român

  • coc — COC1, coci, s.m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanţ, de ciorchine etc. – Din fr. coccus. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COC2, cocuri, s.n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi… …   Dicționar Român

  • corconi — CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfaţa, a cocoloşi. 2. refl. A zăbovi mult cu un lucru, a şi pierde timpul; a tărăgăna. [var.: corcolí vb. IV] – et. nec. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

  • căuta — CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii… …   Dicționar Român

  • dezmierda — DEZMIERDÁ, dezmiérd, vb. I. 1. tranz. A mângâia pe cineva atingându l uşor cu palma ori spunându i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. refl. (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăţa. [var.: (reg.) dizmierdá vb. I] – lat. *dismerdare.… …   Dicționar Român

  • gigea — GÍGEA adj. invar. (fam.; în limbajul copiilor) Frumos, drăguţ. – Din tc. cici. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÍGEA adj. v. arătos, chipeş, frumos. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  gígea …   Dicționar Român

  • mădări — MĂDĂRÍ vb. v. alinta, cocoli, dezmierda, mângâia, răsfăţa, răzgâia, râde. Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: Sinonime  MĂDĂRÍ, mădăresc, vb. IV. refl. şi tranz. (reg.) A (se) răsfăţa. ♦ refl. A face mofturi. Trimis de claudia …   Dicționar Român

  • proslăvi — PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. refl. (înv. şi reg.) A se simţi, a i merge bine, a fi mulţumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăţa. – Din sl. proslaviti. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • răsfăţ — RĂSFẮŢ, răsfăţuri, s.n. 1. Faptul de a (se) răsfăţa; mângâiere, alintare; (depr.) răzgâiere. 2. Desfătare, plăcere. 3. Huzur, belşug. – Din răsfăţa (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂSFĂŢ s. v. alintare.… …   Dicționar Român

  • răsfăţare — RĂSFĂŢÁRE, răsfăţări, s.f. Acţiunea de a (se) răsfăţa şi rezultatul ei. – v. răsfăţa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂSFĂŢÁRE s. v. alintare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  răsfăţáre s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”