căuta

CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N-ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii sau să te afli undeva. A căuta (pe cineva sau ceva) cu ochii = a încerca să descopere (pe cineva sau ceva) într-un grup, într-o mulţime etc. A căuta cu gândul = a se sili să-şi aducă aminte. A căuta privirile cuiva = a încerca să întâlnească privirile cuiva. ♦ intranz. A cerceta, a scotoci, a cotrobăi. ♦ A se deplasa undeva pentru a găsi pe cineva; a se interesa undeva de prezenţa cuiva. 2. A încerca să obţină ceva, a urmări ceva. ♦ refl. (Despre mărfuri) A avea căutare, a se cere. II. 1. intranz. A se interesa, a se ocupa de... ♢ expr. A-şi căuta de treabă (sau de treburi, de nevoi, de cale, de drum) = a se preocupa numai de propriile treburi, a-şi vedea de treabă. 2. intranz. şi tranz. A purta de grijă (unui bolnav), a se îngriji de... ♢ refl. Se caută la doctor. ♦ A băga de seamă, a fi atent. 3. tranz. A-şi da silinţa, a se strădui să... 4. tranz. impers. A trebui, a se cuveni. III. 1. intranz. A se uita, a privi, a urmări cu ochii. ♢ expr. (fam.) A-i căuta (cuiva) în coarne = a răsfăţa (pe cineva). ♦ fig. A fi îndreptat, orientat spre...; (despre fiinţe) a se îndrepta spre... 2. tranz. A cerceta, a examina. 3. intranz. A avea sau a da aspectul sau înfăţişarea de... 4. intranz. şi tranz. fig. A lua în consideraţie, a se lua după... Nu căuta că-s mic. 5. intranz. (În superstiţii) A cerceta poziţia stelelor, a bobilor etc. pentru a prezice viitorul. [pr.: -că-u-. – var.: (pop.) cătá vb. I] – lat. *cautare.

Trimis de valeriu, 08.12.2008. Sursa: DEX '98



CĂUTÁ vb. 1. (înv.) a cere. (L-a căuta peste tot.) 2. (înv.) a socoti. (căuta un om potrivit pentru ...) 3. a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicăi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobârlăi, (Mold.) a bârcâi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobârlui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (căuta prin sertare, prin toată casa, prin lucrurile mele.) 4. a se cere, a se vinde, (înv.) a se întreba. (O marfă care se căuta.) 5. a se interesa, a se ocupa, a se preocupa, a-şi vedea. (Te rog să-ţi căuta de treaba ta!) 6. a îngriji, a vedea, (înv. şi reg.) a (se) griji, (Transilv.) a (se) câştiga. (căuta de toate ale casei.) 7. v. încerca. 8. a încerca, a vedea. (căuta dacă nu poţi să dezlegi problema.) 9. a încerca, a umbla. (căuta să mă înşele.) 10. a încerca, a tatona, (înv. şi reg.) a probălui. (căuta să găsească o soluţie.) 11. a cerceta, a examina, a studia, (înv.) a cerca. (Calul de dar nu se căuta în gură.) 12. v. trata.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CĂUTÁ vb. v. cădea, cere, cuveni, impune, privi, trebui, uita.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



căutá vb. (sil. că-u-), ind. prez. 1 sg. cáut, 3 sg. şi pl. cáută; imper. 2 sg. cáută, neg. nu căuta

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CĂUTÁ cáut 1. tranz. 1) A încerca să găsească. căuta o carte. căuta prietenul. căuta izvorul. ♢ căuta cu ochii (pe cineva sau ceva) a încerca să descopere pe cineva sau ceva (într-o mulţime). căuta pe dracul a) a fi imprevizibil; b) a-şi provoca neplăceri. N-ai ce căuta (undeva sau la cineva) nu există motiv pentru a pleca undeva sau la cineva. 2) A încerca cu insistenţă să obţină. căuta bani. căuta slavă. căuta ajutor. ♢ căuta pricină a căuta motiv de ceartă. 3) (urmat, de obicei, de un verb la modul conjunctiv) A depune eforturi; a face tot posibilul. Caută să te întorci mai repede. 4) A privi cu atenţie; a examina; a cerceta. 5) A avea în grijă; a îngriji. căuta un bolnav. 6) (mai ales în construcţii negative) A lua în considerare. Nu căuta că-s tânăr. 2. intranz. 1) A-şi îndrepta ochii (pentru a vedea); a se uita; a privi. ♢ căuta (cuiva) în coarne a răsfăţa; a intra în voie. 2) A manifesta interes; a se interesa. căuta de sănătate. 3) A avea grijă; a îngriji. căuta de un bolnav. 4) pop. (în superstiţii) A prezice viitorul (dând în cărţi, în bobi etc.); a ghici. 5) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A solicita cu insistenţă; a întreba. Marfa aceasta este căutată. 6) (mai ales în construcţii negative) A ţine cont; a avea în vedere; a se uita. /<lat. cautare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE CĂUTÁ mă cáut intranz. A ţine la sănătatea sa. /<lat. cautare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



căutá (cáut, căutát), vb. – 1. A examina, a cerceta. – 2. A scruta, a se uita fix şi insistent. – 3. A părea, a avea aspect de. – 4. A fi orientat, a fi situat în faţa a ceva. – 5. A se îngriji, a se ocupa de ceva, a veghea. – 6. A îngriji, a avea grijă de sănătatea cuiva. – 7. A cerceta, a verifica. – 8. A iscodi, a scormoni. – 9. A căuta, a urmări, a încerca să obţină ceva. – 10. A încerca. – 11. A se strădui, a face eforturi. – 12. A căuta cu grijă, a se îngriji exagerat de felul în care se exprimă. – 13. (Cu pron. în dat.: a-şi căuta de) A-şi vedea mai departe de, a încerca mai departe, a se preocupa numai de ceva, a se mărgini la. – 14. (refl.) A avea căutare, a plăcea, a se vinde bine. – 15. A fi nevoit, a trebui, a fi obligat (mai ales în expresia ca(u)tă să) – var. căta. – Mr. caftu, căftare, megl. caft, caftari, istr. cǫwtu. Cuvînt greu de explicat, în care par a se fi confundat două cuvinte lat. diferite, chiar dacă această confuzie nu este un fapt sigur. Pare evident că var. căta reprezintă lat. captāre (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 38; Candrea-Dens., 286; REW 1561); cf. vegl. catuar "a afla", friul., engad. cattar "a obţine", v. prov. catar "a vedea", sp., port. catar. La acest etimon, bazat pe perfecta coicidenţă a v. port. şi a v. sp., Puşcariu a renunţat ulterior, iar în DAR identifică total pe a căta cu a căuta, derivîndu-l pe primul din ultimul; aceeaşi interpretare la Graur-Rosetti, BL, V, 220. Este sigur că ambele cuvinte se confundă astăzi în toate accepţiile lor. În privinţa semantismului cuvîntului rom., evoluţia la "a privi" este deja lat.; cf. San Isidoro de Sevilla, Etym., XII, 2, 38; cattat, id est videt; de unde rezultă şi faptul că reducerea lui pt este veche. De la "a privi" s-a trecut firesc la sensul de "a căuta", propriu şi sp.: cf. în graiul din Astorga, vai cata los buis, rom. cată boii (S. Alonso Garrote, El dialecto vulgar leonés, Madrid 1947, p. 173). Prin urmare, etimonul captāre explică perfect fonetismul şi semantismul lui a căta, formă foarte împămîntenită în graiul popular şi care se menţine în numeroase regiuni, în ciuda faptului că literatura preferă forma a căuta. Cu toate acestea, captāre pare insuficient pentru a explica forma a căuta. Identitatea de sens i-a determinat pe mulţi autori să considere că această ultimă formă ca var. fonetică de la captāre (Diez, Gramm., I, 32; Cipariu, Elemente, 40; Körting 904), al cărui rezultat pare destul de şocant. Din această cauză s-a încercat să se explice căuta şi mai ales u acest cuvînt prin intermediul altui etimon lat., bazat pe cuvînt şi pe noţiunea de cautus, uşor diferite după diverşii cercetători (de la cautus, după v. Burlă, Studii filologice, 93 şi Candrea-Dens., 295; de la *cautāre, după Candrea, rom., XXXIII, 305; Meyer, alb. St., IV, 35; Graur-Rosetti, BL, V, 220; şi Pascu, I, 60; de la *cavitāre, după Densusianu, rom., XXXVIII, 676; G. Meyer, IF, VI, 118; Puşcariu, 325; DAR. cf. observaţiile împotriva etimonului *cavitāre la Candrea-Dens., 295 şi la Densusianu, GS, II, 18). Etimonul *cavitāre "a îngriji", de la cavitum, forma populară a lui cautum, este posibil fără a fi convingător. Rezultat său fonetic este incert (cf. laudavi › lăudai; pavimentum › pămînt; civitatem › cetate; ovem › oaie; etc.). Pe de altă parte, nici *cautare nici *cavitare nu ar fi de ajuns pentru a explica toate accepţiile lui căuta; astfel încît nu pare probabilă explicaţia pe care o propune DAR, de la căta, prin intermediul unei reduceri de la căuta. Astfel stînd lucrurile, par posibile două soluţii. Dacă se admite etimonul incert *cavitāre, forma dublă căta şi căuta corespunde la două etimoane diferite, cu o totală confuzie ulterioară a semantismului. Dacă se face abstracţie de *cavitāre, cum pare de preferat, ar fi obligatoriu să explicăm ambele forme pornindu-se de la lat. captāre. Forma vulg. cattare ar fi dat în mod normal căta, ca în prov. şi sp. pe cînd de la *captāre , prin intermediul unei pronunţări defectuoase *cabtāre, s-ar fi ajuns la căuta, ca în cazul lui presbyter › preut. Dovadă a acestui fapt ar putea fi perfecta corespondenţă a rezultatelor ambelor cuvinte în dialecte: mr. caftu, preftu, istr. cǫwtu, prewt. Der. căutătoare, s.f. (Trans., oglindă); căutător, adj. (care caută); căutător, s.m. (ghicitor, prezicător; peţitor, mijlocitor, mai ales cel care este însărcinat cu verificarea situaţiei economice a pretendentului); căutătură, s.f. (privire, uitătură); căutare, s.f. (examen; cercetare; îngrijiri medicale, tratament; gardă; administraţie; obiectiv, pretenţie; înfăţişare, aspect; succes, acceptare).

Trimis de blaurb, 15.04.2009. Sursa: DER