- scenă
- SCÉNĂ, scene, s.f. 1. Parte mai ridicată şi special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfăşoară reprezentaţiile. ♢ expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ♢ expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieşirea unui personaj. 3. fig. Loc unde se petrece ceva. 4. fig. Acţiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenţia; întâmplare interesantă. ♦ (concr.) Compoziţie plastică în care sunt de obicei înfăţişate mai multe personaje. 5. fig. Ceartă, ieşire violentă. ♢ expr. (fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu ameninţări, cu lacrimi etc.). – Din fr. scène, it. scena, lat. scaena.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCÉNĂ s. 1. v. decor. 2. v. privelişte. 3. v. teatru. 4. (lit.) (înv.) perdea, scenetă. (Actul I, scenă a 4-a.) 5. v. dramaturgie. 6. v. episod. 7. v. scandal.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescénă s. f., g.-d. art. scénei; pl. scéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCÉN//Ă scenăe f. 1) Parte în formă de platformă a unei săli de spectacole, special amenajată pentru reprezentaţii artistice. ♢ A pune în scenă a monta o piesă; a înscena. 2) Activitate desfăşurată de un actor; artă teatrală. ♢ A părăsi scenăa a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesă de teatru. 4) fig. Loc unde se desfăşoară o acţiune sau o activitate; arenă. 5) Fapt care atrage atenţia cuiva. 6) Manifestare violentă a unei atitudini faţă de cineva sau ceva. ♢ A-i face cuiva o scenă a-i aduce cuiva imputări pe un ton răstit şi pretenţios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scenaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCÉNĂ s.f. 1. Parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. Teatru; arta dramatică. ♢ A părăsi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune în scenă = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece acţiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesă determinată fie de intrarea sau ieşirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de acţiune. ♦ (p. ext.) Scurtă etapă în desfăşurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o acţiune sau o activitate. 5. Acţiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Ceartă, ieşire violentă, scandal. // (În forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) scenă". [pron. sce-. / < fr. scène, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adăpost, refugiu].Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DNSCÉNĂ s. f. 1. parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. teatru; arta dramatică. o a părăsi ă = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune în scenă = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ♢ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece acţiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieşirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care înfăţişează o acţiune distinctă. ♢ scurtă etapă în desfăşurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o acţiune, o activitate. 5. acţiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. ceartă, ieşire violentă, scandal. o a-i face cuiva scenă (sau ĕ) = a aduce cuiva reproşuri cu vorbe violente, ameninţări, plâns. (< fr. scène, it. scena, lat. scaena)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNscénă (-ne), s.f. – 1. Platformă, estradă. – 2. Scandal, spectacol. fr. scène. – Der. scenariu, s.n., din it. scenario, cf. fr. scénario; scenetă, s.f., din sp. sainete prin fr. saynète, considerat, din cauza pronunţării, drept der. din fr. scène; scenic, adj., din fr. scénique; scenografie, s.f., din fr. scénographie; înscena, vb. (a pune în scenă), din germ. inszenieren.Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
