- prezent
- PREZÉNT2, -Ă, prezenţi, -te, adj., s.n. I. adj. 1. Care se află în acelaşi loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de faţă. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Formulă prin care cei de faţă răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieţii vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de faţă. ♦ De care eşti conştient, la care te gândeşti sau care te preocupă la un moment dat. II. s.n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut şi viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situaţie actuală. ♢ loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (gram.) Timp al verbului care arată că o acţiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ♢ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuinţează de obicei în naraţiune pentru a da stilului o mai mare forţă de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98PREZÉNT1, prezente, s.n. (înv.) Dar, cadou. – Din fr. présent.Trimis de RACAI, 12.10.2007. Sursa: DEX '98Prezent ≠ absent, viitor, trecutTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePREZÉNT adj., s. 1. adj. v. actual. 2. s. v. actu-alitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePREZÉNT s. v. atenţie, cadou, dar, surpriză.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprezént adj. m., pl. prezénţi; f. sg. prezéntă, pl. prezénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprezént (timp) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprezént (cadou) s. n., pl. prezénturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPREZÉN//T1 prezenttă (prezentţi, prezentte) 1) Care este de faţă; aflat acolo unde se vorbeşte sau se face ceva. ♢ prezent! formulă de răspuns a celui care este) aici! de faţă! 2) (despre acţiuni, procese) Care are loc în timpul de faţă; actual. /<lat. praesens, prezentntis, fr. présentTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPREZÉNT2 n. 1) Perioadă actuală. ♢ În prezent în momentul de faţă; acum. 2) gram. Timp al verbului care indică că acţiunea are loc în momentul vorbirii. /<lat. praesens, prezentntis, fr. présentTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPREZÉNT, -Ă adj. Care este în locul unde se află vorbitorul, care este de faţă. ♦ Care există în timpul de faţă; contemporan. // s.n. 1. Timpul prezent, actual; situaţia actuală. 2. Timp care arată că acţiunea unui verb se desfăşoară în momentul de faţă. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori în naraţiuni. [< fr. présent, it. presente, lat. praesens].Trimis de LauraGellner, 13.02.2007. Sursa: DNPREZÉNT, -Ă I. adj. care se petrece, există etc. în timpul vieţii vorbitorului, în momentul de faţă; actual, contemporan. ♢ (interj.) formulă de răspuns la un apel nominal. II. s. n. 1. timpul prezent, actual; situaţia actuală. 2. timp verbal care exprimă o acţiune ce se desfăşoară în momentul vorbirii. o prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, în naraţiuni. (< fr. présent, lat. praesens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNprezént (prezéntă), adj. – 1. De faţă, existent. – 2. (s.n.) Timp actual. – 3. (s.n. rar) Cadou, dar. fr. présent. – Der. prezenta, vb., din fr. présenter; prezenţă, s.f., din fr. présence; prezentabil, adj., din fr. présentable.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.