trăi

TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. intranz. A se afla în viaţă; a exista, a vieţui. ♢ (În formule de mulţumire, de salut, de urare etc.) Sa trăieşti! ♢ expr. (Formulă de jurământ) Aşa să trăiesc (sau să trăieşti etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (aşa). 2. intranz. A dura, a se menţine, a dăinui; a se perpetua. 3. intranz. şi tranz. A-şi duce, a-şi petrece viaţa. ♢ expr. (intranz.) A trăi cu capul în nori = a nu-şi da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (tranz.) A-şi trăi traiul = a se bucura de viaţă, a duce un trai bun, fără griji. A-şi trăi traiul (şi a-şi mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieţii. ♦ intranz. (Cu determinări introduse prin prep. "pentru") A-şi închina, a-şi consacra viaţa unui scop. ♦ intranz. A se bucura, a profita din plin de viaţă. 4. intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui. 5. intranz. A-şi petrece viaţa împreună cu cineva; a convieţui. ♦ A avea relaţii de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale). 6. intranz. A-şi procura cele necesare traiului, a-şi câştiga existenţa, a se întreţine. ♢ expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreţine din munca sau din câştigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin prep. "cu") A se hrăni cu... 7. tranz. fig. A simţi cu intensitate, a participa emotiv, sufleteşte (la...). – Din sl. trajati.

Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DEX '98



A trăi ≠ a muri

Trimis de siveco, 18.10.2008. Sursa: Antonime



TRĂÍ vb. 1. a vieţui, (pop.) a hălădui, a sălăşlui, (reg.) a lăbădui, a sălăşi, (Olt.) a sufleţi, (înv.) a custa, a locui, a sălăşui, a via. (Au trăi fericiţi pe aceste meleaguri.) 2. a exista, a fi, a vieţui, (rar) a fiinţa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cât trăi, omul învaţă.) 3. a o duce, a vieţui. (Cum trăi?) 4. v. coabita. 5. a vieţui, (rar) a mişca. (Nu mai trăi.) 6. a petrece. (A trăi acolo o bună parte din viaţă.) 7. v. apuca. 8. a se ţine, a vieţui. (trăi de azi pe mâine.) 9. v. întreţine. 10. v. creşte. 11. v. simţi. 12. v. dăinui.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



trăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trăiésc, imperf. 3 sg. trăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. trăiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TRĂ//Í trăiiésc 1. intranz. 1) A se afla în viaţă; a-şi duce existenţa; a vieţui; a exista. ♢ trăi cât lumea a avea o viaţă foarte lungă. Să trăieşti! a) formulă de salut; b) formulă de mulţumire pentru un bine făcut. 2) (urmat, de obicei, de un circumstanţial de mod) A practica un (anumit) mod de trai; a duce. ♢ trăi ca în sânul lui Dumnezeu (sau lui Avraam) a duce o viaţă îmbelşugată şi fără griji. 3) A profita de bunurile vieţii; a se bucura de viaţă. 4) A fi stabilit cu traiul (întru-un anumit loc); a locui. 5) pop. A fi în relaţii de dragoste cu cineva. ♢ trăi bine (sau rău) cu cineva a se împăca bine (sau rău) cu cineva. trăi (cu cineva) ca mâţa cu câinele a nu se înţelege (cu cineva). 6) A continua să existe; a dura; a dăinui; a persista. 7) (urmat de un complement indirect cu prepoziţia din) A-şi asigura existenţa cu mijloacele necesare. trăi din salariu. ♢ trăi din seul său a-şi duce viaţa din ceea ce a agonisit. trăi pe spinarea cuiva a parazita. 8) (urmat de un complement indirect cu prepoziţia cu) A-şi menţine existenţa fizică cu o anumită hrană. trăicu verdeţuri. 2. tranz. 1) A consuma prin existenţă. trăi o viaţă fericită. trăi clipe fericite. ♢ A-şi trăi traiul (şi a-şi mânca mălaiul) a ajunge la sfârşitul vieţii. 2) fig. A simţi cu toată făptura. trăi o mare bucurie. 3) A transpune în fapte reale. A-şi trăi arta sa. /<sl. trajati

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



trăí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A fi în viaţă, a exista. – 2. A locui, a sta. – 3. A coabita, a convieţui. – 4. A avea relaţii strînse, a fi în concubinaj. – 5. A dura, a fi permanent, a se menţine. – 6. (înv.) A crea, a da viaţă. – 7. A suporta, a experimenta. – Megl. trăiés, trăiri "a suporta". sl. trajati "a dura" (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Şeineanu, Semasiol., 191; Tiktin), cf. bg. traja "a trăi", sb., cr., slov. trajati "a dura". A înlocuit pe via "a trăi", cf. aici. bg. pare a reproduce evoluţia semantică a rom. Der. din lat. trahĕre, cf. it. tirare avanti (Rohlfs, Differenzierung, 62) nu pare probabilă. Der. trai, s.n. (viaţă, existenţă; şedere); trainic, adj. (viu, care trăieşte, existent; durabil, rezistent), cu suf. -nic şi în parte cu semantismul sl., cf. sl. trajanŭ "durabil"; netrainic, adj. (efemer, de scurtă durată); trăinicie, s.f. (soliditate, rezistenţă); trăitor, adj. (viu, care trăieşte, stătător, locuitor).

Trimis de blaurb, 28.03.2009. Sursa: DER