- trai
- TRAI s.n. 1. Viaţă, existenţă. ♢ Mod de trai = ansamblul condiţiilor materiale şi spirituale specifice vieţii unei persoane, unui grup social, unei societăţi. ♢ expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viaţă bună, fericită şi îmbelşugată; desfătare, petrecere. 3. Convieţuire. – Din trăi (derivat regresiv).Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRAI s. 1. viaţă, (înv.) cust, custare. (A dus un trai agitat.) 2. viaţă, vieţuire, (pop.) sălăşluire, (înv.) sălăşluinţă. (traiul lui îndelungat pe aceste locuri.) 3. existenţă, viaţă, zile (pl.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petrecanie. (traiul lui se scurgea în linişte.) 4. v. coabitare. 5. v. subzistenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetrai s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRA//I traiiuri n. 1) Totalitate a condiţiilor materiale şi culturale de viaţă ale oamenilor. ♢ A nu mai avea trai a se afla în condiţii de oprimare morală sau psihică insuportabilă. 2) Existenţă umană; viaţă. Nivel de trai. 3) Viaţă bună. ♢ A se pune pe trai a începe o viaţă bogată, plină de plăceri. 4) Viaţă în comun; convieţuire. [Monosilabic] /v. a trăiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.