- picni
- PICNÍ, picnesc, vb. IV. tranz. (pop. şi fam.) A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine ţintită. ♦ fig. (Despre boli, dureri, necazuri etc.) A veni (şi a atinge, a doborî pe cineva) pe neaşteptate. – Formaţie onomatopeică.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PICNÍ vb. v. ajunge, atinge, izbi, lovi, nimeri, ochi, pocni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepicní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. picnésc, imperf. 3 sg. picneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. picneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpicní, picnésc, vb. IV (pop. şi fam.) 1. a lovi, a atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine ţintită. 2. (despre boli, dureri, necazuri) a veni, a lovi, a doborî (pe neaşteptate). 3. (înv.) a ochi, a ţinti, a viza. 4. (reg.; despre dinţi) a apărea, a ieşi. 5. (reg.) a (se) toci, a (se) roade; a (se) rupe, a (se) găuri.Trimis de blaurb, 19.09.2006. Sursa: DARpicní (picnésc, picnít), vb. – 1. (înv.) A fixa, a determina. – 2. A ajunge, a atinge, a ţinti. slov. pikniti "a înţepa", sb. piknuti "a puncta", din sl. pikŭ "vîrf" (Tiktin).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.