- cutreiera
- CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. tranz. A străbate, a colinda (în lung şi în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. refl. (Neobişnuit) A se perinda. [pr.: -tre-ie-. – var.: (reg.) cutrierá vb. I] – lat. contribulare.Trimis de gudovan, 30.05.2004. Sursa: DEX '98CUTREIERÁ vb. 1. a colinda, a parcurge, a străbate, a vântura, (pop. şi fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (cutreiera drumurile, satele.) 2. v. colinda. 3. v. călători. 4. a colinda, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (cutreiera prin poieni.) 5. v. hoinări. 6. a colinda, a se duce. (cutreiera prin muzee.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecutreierá vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. cutreiér, 3 sg. şi pl. cutreiérăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CUTREIERÁ cutréier tranz. (teritorii, oraşe, ţări etc.) A străbate în lung şi în lat; a colinda. [Sil. -tre-ie-] /<lat. contribulareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcutreierá (cutréier, cutreierát), vb. – 1. A străbate, a umbla, a merge. – 2. A vizita, a frecventa. – 3. A hoinări, a colinda. – Mr. cutrivir. lat. contrĭbŭlāre "a bate grînele cu picioarele" (Puşcariu 475; REW 8885; DAR). Pentru evoluţia sensului, cf. tribulaţie şi Şeineanu, Semasiol., 159; Cortés 127. – Der. cutreierător, adj. (vagabond, nomad); cutreierătură, s.f. (hoinăreală, vagabondaj).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.