ocoli

OCOLÍ, ocolesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A străbate o distanţă făcând un ocol; a merge de jur-împrejur, a înconjura. ♦ (pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ tranz. A evita să atingi sau să loveşti pe cineva sau ceva, ferindu-te într-o parte, făcând un mic ocol. ♦ intranz. fig. A spune ceva cu înconjur, a divaga. ♢ loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦ tranz. A evita să întâlneşti pe cineva sau ceva. ♦ tranz. fig. A lăsa ceva (în mod intenţionat) deoparte; a ignora. 2. tranz. (înv. şi pop.) A pune gard împrejurul unui loc; a împrejmui, a îngrădi. ♦ fig. (înv. şi reg.) A apăra, a proteja, a ocroti. ♦ (înv. şi reg.) A încercui din toate părţile, a împresura, a asedia. – Din ocol.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



OCOLÍ vb. 1. a înconjura, (înv.) a împrejura. (A ocoli întreaga clădire.) 2. v. înconjura. 3. a evita. (A ocoli un obstacol.) 4. v. feri. 5. a evita, a se feri. (A ocoli cuvintele abstracte.) 6. v. eluda. 7. v. evita.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OCOLÍ vb. v. apăra, asedia, colinda, cutreiera, feri, împrejmui, împresura, încercui, închide, înconjura, îngrădi, ocroti, parcurge, păzi, proteja, străbate, vântura.

Trimis de siveco, 25.04.2008. Sursa: Sinonime



ocolí vb., ind prez. 1 sg. şi 3 pl. ocolésc, imperf. 3 sg. ocoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ocoleáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A OCOL//Í ocoliésc tranz. 1) (obstacole, spaţii etc.) A depăşi făcând un ocol; a înconjura. 2) (persoane, discuţii etc.) A înconjura în mod intenţionat, ferindu-se; a evita; a eluda. 3) rar A înzestra cu un ocol; a îngrădi; a împrejmui. /Din ocol

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX