ocolire

ocolire
OCOLÍRE, ocoliri, s.f. Acţiunea de a ocoli şi rezultatul ei; ocol, ocoleală. – v. ocoli.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OCOLÍRE s. 1. înconjurare. (ocolire casei.) 2. v. ocol. 3. evitare. (ocolire unui obstacol.) 4. v. eludare. 5. v. evitare.
Trimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: Sinonime

ocolíre s. f., g.-d. art. ocolírii; pl. ocolíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • conturnare — CONTURNÁRE, conturnări, s.f. Descărcarea electrică ce se produce în stratul gazos care înconjoară un izolator electric. – După fr. contournement. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  conturnáre s. f., g. d. art. conturnării; pl.… …   Dicționar Român

  • evitare — EVITÁRE, evitări, s.f. 1. Acţiunea de a evita. 2. Poziţie (determinată de direcţia prorei) pe care o ia nava sub acţiunea vântului şi a curenţilor. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. – v. evita.… …   Dicționar Român

  • ocol — OCÓL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s.n. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau de jur împrejurul unui loc; deplasare în spaţiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliş. ♢ loc. adj. De ocol = care… …   Dicționar Român

  • reticenţă — RETICÉNŢĂ, reticenţe, s.f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reţinere, rezervă într o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându şi brusc expunerea, trece la altă idee, lăsând numai să …   Dicționar Român

  • КАНАЛ ОБВОДНОЙ — канал, служащий для пропуска воды в случае отключения водопропускного сооружения (Болгарский язык; Български) водоснабдителен канал (Чешский язык; Čeština) obtokový kanál (Немецкий язык; Deutsch) Umleitungskanal; Beipaßkanal (Венгерский язык;… …   Строительный словарь

  • circumvalaţie — CIRCUMVALÁŢIE s.f. 1. Ansamblu de fortificaţii executat de asediatorul unei cetăţi, unui oraş etc. contra vreunui atac dinafară. 2. Şosea de ocolire a unui oraş sau a altui centru aglomerat. [gen. iei, var. circumvalaţiune s.f. / < lat.… …   Dicționar Român

  • circumvalaţiune — circumvalaţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. circumvalaţiúnii; pl. circumvalaţiúni Trimis de siveco, 24.01.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  CIRCUMVALAŢIÚNE s.f. v. circumvalaţie. Trimis de LauraGellner, 13.10.2007. Sursa: DN … …   Dicționar Român

  • eludare — ELUDÁRE, eludări, s.f. Acţiunea de a eluda şi rezultatul ei. – v. eluda. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ELUDÁRE s. evitare, ocolire. (eludare prevederilor legale.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  eludáre s. f., g.… …   Dicționar Român

  • ocoleală — OCOLEÁLĂ, ocoleli, s.f. (Rar) Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  ocoleálă s. f., g. d. art. ocolélii; pl. ocoléli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • ocoliş — OCOLÍŞ, ocolişuri, s.n. 1. Ocol (1), înconjur. ♦ fig. Divagaţie. ♢ loc. adv. Cu ocolişuri = pe ocolite, vag, indirect. Fără ocoliş (sau ocolişuri) = direct, pe faţă. 2. (înv.) Perimetru, circumferinţă. – Ocol + suf. iş. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”