reticenţă

reticenţă
RETICÉNŢĂ, reticenţe, s.f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reţinere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-şi brusc expunerea, trece la altă idee, lăsând numai să se înţeleagă ceea ce a voit să spună. – Din fr. réticence, lat. reticentia.
Trimis de LauraGellner, 08.04.2005. Sursa: DEX '98

reticénţă s. f., g.-d. art. reticénţei; pl. reticénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RETICÉNŢ//Ă reticenţăe f. 1) Trecere sub tăcere a unui lucru care trebuia sau putea să fie spus; omitere intenţionată a unui gând; lucru omis. 2) Figură de stil constând în întreruperea bruscă a unei idei şi trecerea la alta, lăsând să se înţeleagă cele neexprimate. /<fr. réticence, lat. reticentia
Trimis de siveco, 03.01.2007. Sursa: NODEX

RETICÉNŢĂ s.f. Omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; reţinere, atitudine reţinută, rezervată într-o anumită chestiune. ♦ Figură de stil prin care cineva îşi întrerupe deodată şirul gândirii pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înţeleagă ceea ce ar fi voit să spună. [< fr. réticence, cf. lat. reticentia].
Trimis de LauraGellner, 25.03.2007. Sursa: DN

RETICÉNŢĂ s. f. 1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reţinută, rezervată într-o anumită chestiune. 2. figură retorică prin care vorbitorul îşi întrerupe deodată şirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înţeleagă ceea ce ar fi voit să spună. (< fr. réticence, lat. reticentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • reticenţa — RETICÉNŢA s. v. reţinere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • reticénţã — s. f., g. d. art. reticénţei; pl. reticénţe …   Romanian orthography

  • reticent — RETICÉNT, Ă, reticenţi, te, adj. (Despre oameni şi despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticenţă, reţinere. – Din fr. réticent. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  RETICÉNT adj. v. reţinut. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • aposiopeză — aposiopéză s. f., g. d. art. aposiopézei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  APOSIOPÉZĂ s.f. (Liv.) Reticenţă; întrerupere a vorbirii. ♦ Figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei… …   Dicționar Român

  • rezervă — REZÉRVĂ, rezerve, s.f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte şi păstrată pentru a fi întrebuinţată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai… …   Dicționar Român

  • reticént — adj. m., pl. reticénţi; f. sg. reticéntã, pl. reticénte …   Romanian orthography

  • de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …   Dicționar Român

  • măsură — MĂSÚRĂ, măsuri, s.f. I. 1. Valoare a unei mărimi, determinată prin raportarea la o unitate dată; măsurare, determinare. ♢ loc. adj. şi adv. După (sau pe) măsură = despre îmbăcăminte sau încălţăminte) potrivit cu dimensiunile corpului; după… …   Dicționar Român

  • parcimonie — PARCIMONÍE, parcimonii, s.f. (livr.) Avariţie, zgârcenie, calicie. ♦ fig. Măsură, pondere, reţinere (în manifestări). Vorbeşte cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PARCIMONÍE s. v.… …   Dicționar Român

  • reţinere — REŢÍNERE, reţineri, s.f. Acţiunea de a (se) reţine şi rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condiţiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”