- aposiopeză
- aposiopéză s. f., g.-d. art. aposiopézeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAPOSIOPÉZĂ s.f. (Liv.) Reticenţă; întrerupere a vorbirii. ♦ Figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei ori pentru că interlocutorul poate înţelege singur ce ar mai urma să fie spus. [pron. -si-o-. / < fr. aposiopèse, it. aposiopesi, cf. gr. aposiopesis < aposiopao – încetez să vorbesc].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNAPOSIOPÉZĂ s. f. 1. reticenţă; întrerupere a vorbirii. 2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei, ori pentru că interlocutorul poate înţelege singur ce ar mai urma să se spună. (< fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.