de

DE¹ conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de "şi" introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de-i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ Chiar dacă. 3. (Introduce o propoziţie finală) Ca (să), pentru ca (să). 4. (Introduce o propoziţie consecutivă) Încât, că. 5. (În legătură cu "ce", introduce o propoziţie cauzală) Fiindcă, pentru că. 6. (Introduce o propoziţie subiectivă) Dacă. ♦ Că. 7. (Introduce o propoziţie interogativă indirectă) Dacă. 8. (Introduce o propoziţie completivă directă sau indirectă) Să. 9. (Introduce o propoziţie atributivă) Are obicei de aruncă scrisorile. 10. (Introduce o propoziţie predicativă) În aşa fel încât, în situaţia să... II. (Exprimă raporturi de coordonare) 1. (pop.: leagă două propoziţii copulative) Şi. 2. (În corelaţie cu sine însuşi, introduce propoziţii disjunctive) Sau... sau, ori... ori. III. (Introduce propoziţii optative) O, dacă...! IV. (În expr.) De ce... de ce sau de ce... de aceea..., de ce... tot... = cu cât... cu atât... – cf. alb. d e.

Trimis de irene_bujenita, 27.05.2008. Sursa: DEX '98



DE² interj. 1. Introduce afirmaţii şi replici, exprimând: a) nedumerire, şovăială, nesiguranţă; b) resemnare; c) nepăsare faţă de cineva. Apoi de! ce să-ţi fac!; d) supărare; e) ironie. 2. (Introduce replici care exprimă o atitudine de negare sau de dezaprobare) Ia te uită, asta-i acum. [var.: (1, reg.) dă, (2, pop.) dec interj.] – Onomatopee.

Trimis de irene_bujenita, 21.04.2008. Sursa: DEX '98



DE³ interj. Exclamaţie cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee.

Trimis de irene_bujenita, 06.10.2007. Sursa: DEX '98



DE⁴ prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprimă natura obiectului determinat) Spirit de iniţiativă. Vinde ţesături de cele mai noi. ♦ (În titlurile de nobleţe) Ducele de Burgundia. 2. (Atributul exprimă materia) a) (Materia propriu-zisă din care este confecţionat un lucru) Făcut din... Căsuţa lui de paiantă. b) (Determinând un substantiv cu înţeles colectiv, atributul arată elementele constitutive) Compus din... Roiuri de albine. 3. (Atributul arată conţinutul) Care conţine, cu. Un pahar de apă. 4. (Atributul exprimă un raport de filiaţie) Un pui de căprioară. 5. (Atributul arată apartenenţa) Crengi de copac. 6. (Atributul arată autorul) Un tablou de Ţuculescu. 7. (Atributul determinând substantive de origine verbală sau cu sens verbal, arată:) a) (Subiectul acţiunii) Început de toamnă; b) (Obiectul acţiunii) Constructor de vagoane. 8. (Atributul exprimă relaţia) În ce priveşte. Prieten de joacă. 9. (Atributul arată locul) a) (locul existenţei) Care se găseşte (în, la), din partea... ♢ (În nume topice) Filipeştii de Pădure; b) (punctul de plecare în spaţiu) Plecarea de acasă; c) (atributul exprimă concomitent şi natura obiectului determinat) Aer de munte. 10. (Atributul arată timpul) Care trăieşte sau se petrece în timpul..., care datează din... Plănuiau amândoi viaţa lor de mâine. ♢ loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 11. (Atributul arată provenienţa) Cizme de împrumut. 12. (Atributul arată destinaţia obiectului determinat) Sală de dans. 13. (Atributul reprezintă termenul care în realitate este determinat de calificativul precedent) Primi o frumuseţe de cupă. ♢ loc. adj. Fel de fel de... = felurite. II (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ exprimă natura obiectului determinat) Cine e de vină? ♢ expr. A fi de... = a avea... Suntem de aceeaşi vârstă. ♦ (Numele predicativ arată materia) Făcut din... Haina e de tergal. ♦ (Numele predicativ exprimă apartenenţa) Era de-ai noştri. 2. (Predicatul nominal, alcătuit din verbul "a fi" şi un supin, exprimă necesitatea) E de preferat să vii. III (Introduce un complement circumstanţial de loc) 1. (Complementul arată locul de plecare al acţiunii) Din locul... (sau dintr-un loc). Se ridică de jos. 2. Complementul arată locul unde se petrece acţiunea) În, la. IV (Introduce un complement circumstanţial de timp) 1. (Complementul arată momentul intiţial al acţiunii) Începând cu... De mâine. 2. (Complementul arată timpul în care se petrece acţiunea) La, cu ocazia... De Anul Nou merg la mama. 3. (Leagă elemente de acelaşi fel care se succedă în timp) După, cu: a) (în construcţii cu funcţiune de complement circumstanţial de timp) Zi de zi. An de an; b) (în construcţii cu funcţiune de complement circumstanţial de mod) Fir de fir; c) (în construcţii cu funcţiune de complement circumstanţial de loc) Casă de casă = (în toate casele, pretutindeni); d) (în construcţii cu funcţiune de complement direct) Om de om (= pe toţi oamenii); e) în construcţii cu funcţiune de subiect) Trece spre miazănoapte nor de nor. 4. (Complementul are sens iterativ) A văzut filmul de trei ori. v. (Introduce un complement circumstanţial de cauză) Din cauza... ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauză că sunt (eşti etc.) sau eram (am fost etc.)... Şi plângeam de supărată. VI. (Introduce un complement circumstanţial de scop) Pentru. Roşii de salată. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca să..., pentru a... VII (Introduce un complement circumstanţial de mod) 1. (În loc. adv.) De fapt. De bună seamă. 2. (Complementul arată cantitatea, măsura) Uşă înaltă de trei metri. ♦ (Complementul arată mijlocul de schimbare, de cumpărare sau de vânzare) În schimbul a..., cu..., pentru... 3. (Complementul are şi sens consecutiv; în loc. adj. şi adv.) De moarte = îngrozitor, teribil. De minune = admirabil. De mama focului = cu mare intensitate, în gradul cel mai înalt. 4. (Complementul determină un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) Aud cât se poate de bine. ♦ (Determinând un adverb la gradul comparativ, complementul exprimă gradul de comparaţie) Mai presus de toate îmi place muzica. VIII. (Introduce un complement circumstanţial de relaţie) În ce priveşte, cât despre, privitor la...: a) (complementul determină un adjectiv) Bun de gură; b) (complementul determină o construcţie folosită ca termen de comparaţie) De iute, e iute ca focul; c) (complementul determină un verb) De foame aş răbda, dar mi-e somn. IX. (Introduce un complement de agent) Aceste adunări se convocau de sindicatul întreprinderii. X. (Introduce un complement indirect) 1. (După verbe) S-a apropiat de mine. 2. (După expresii verbale ca "e bine" si după interjeţii ca "vai") Pentru. ♢ expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una). 3. (După verbe ca "a lua", "a lăsa" etc.) Ca, drept. M-a luat de nebun. 4. (În legătură cu construcţii distributive) Pentru. S-au împărţit câte trei cărţi de om. 5. (După adjective ca "vrednic", "demn", "bucuros", etc.) Bucuros de oaspeţi. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a învăţa. XI. (În construcţii cu funcţiune de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, o parte din... Învăţăm de toate. 2. (Complementul este exprimat printr-un subiect) În ce priveşte, cu. Am terminat de scris. ♢ expr. A avea de (+ supin) = a trebui să..., a voi... 3. (pop.; înaintea unui verb la infinitiv) A încetat de a plânge. 4. (În imprecaţii) Bat-o Dumnezeu de babă. XII. (În construcţii cu funcţiune de subiect) 1. (pop.; Construcţia prepoziţională are sens partitiv) Scrie cu arginţel, Că de-acela-i puţintel. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb la supin) E uşor de văzut. XIII. 1. (Face legătura dintre numerale cardinale şi substantivele determinate) a) (după majoritatea numeralelor cardinale de la 20 în sus) O mie de lei; b) (după numeralele cu valoare nehotărâtă, ca "zeci", "sute" etc.) Mii de fluturi mici albaştri; c) (în structura numeralelor cardinale de la 20.000 în sus, înaintea pluralului "mii") O sută de mii. 2. (face legătura dintre articolul adjectival "cel, cea" şi numeralul ordinal, începând de la "al doilea", "a doua") Celui de-al treilea lan. XIV. Element de compunere, formând cuvinte care se scriu împreună, locuţiuni care se scriu în două sau mai multe cuvinte. 1. În adverbe sau locuţiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesubt, de aceea, de cu seară etc; 2. În prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale, ca: despre, dintre, dinaintea, de dindărătul etc. 3. În conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale, ca: de cum, de când, de vreme ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formează substantive, adjective şi verbe, ca: decurge, dedulci, demâncare, deplin. – lat. de.

Trimis de irene_bujenita, 26.01.2009. Sursa: DEX '98



DE⁵ pron. rel. invar. (pop.) Care, ce. Omul de-l văzuşi. – et. nec.

Trimis de cata, 23.06.2004. Sursa: DEX '98



CARABAŞ-DE-MÁRE s. v. martin-mare, pescar-de-mare, pescar-mare.

Trimis de siveco, 24.08.2005. Sursa: Sinonime



DE conj. 1. (condiţional) dacă. (Doar de n-ar veni astăzi.) 2. (consecutiv) că, încât, (înv. şi pop.) cât. (Gemea de îţi era mai mare mila.) 3. (temporal) dacă. (de va fi să plec ...) 4. (completiv) să, şi. (Stai de mă aşteaptă.)

Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Sinonime



DE conj. v. când, dacă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



DE prep. 1. (arată conţinutul). (Un pahar de apă.) 2. (temporal) cu, după. (Zi de zi.) 3. (local) în. (O trece de partea cealaltă a drumului.) 4. (arată scopul) pentru. (Plantă de sămânţă.) 5. (arată scopul) ca, drept, pentru, spre. (de încercare; de exemplu.) 6. (arată natura, provenienţa) din. (Făină de porumb; masă de brad.) 7. (arată obiectul) (înv.) pregiur. (Avea grijă de oaspeţi.) 8. (arată obiectul) despre. (E vorba de el.)

Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Sinonime



DE pron. v. care, ce.

Trimis de siveco, 11.06.2008. Sursa: Sinonime



IARBĂ-DE-PE-MARGINEA-CĂII s. v. timoftică.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



de conjcţ., prep., pr. invar.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



de/dec interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



de abiá loc. adv. (tempo lent)

Trimis de siveco, 23.08.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



de-acéea loc. adv. (tempo rapid)

Trimis de siveco, 29.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



de-acúm prep. + adv. (tempo rapid)

Trimis de siveco, 28.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



de-îndátă loc. adv. (tempo rapid)

Trimis de siveco, 19.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



haida-dé interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DE¹ conj. 1) (exprimă un raport condiţional) Dacă; în caz că. De voi prinde a cânta, munţii toţi s-or legăna. 2) (exprimă un raport concesiv) Cu toate că; deşi. 3) (exprimă un raport completiv) Că. Se întâmplă de pleacă mai înainte. 4) Şi. Pleacă de-ţi fă datoria. 5) Ori. De plecăm, de nu plecăm, rămâne totul neschimbat. /cf. alb. de

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DE² prep. 1) (exprimă un raport calificativ, indicând apartenenţa, calitatea, provenienţa, timpul, locul, originea, destinaţia, posesorul etc.) Un pahar de apă. Voce de bărbat. O felie de pâine. Moară de vânt. Maşină de spălat. Lucru de mână. Schimb de păreri. Coleg de clasă. Gazetă de perete. 2) (exprimă raporturi circumstanţiale, indicând modul, timpul, locul, cauza, scopul etc.) Se face de ruşine. A plecat de ieri. Pleacă de acolo. Lucrează de ieri. A repetat de mai multe ori. Bun de glume. Bun de vânzare. 3) (exprimă raporturi completive, indicând obiectul, agentul unei acţiuni) Are de lucru. S-a aflat de el. Este demn de laudă. 4) (serveşte drept indice al supinului) De vândut. De legănat. De învăţat. 5) (exprimă raporturi spaţiale, indicând locul situării dincolo de un oarecare obiect) S-a uitat de după uşă. A apărut de după deal. 6) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul iniţial) A veni de cu zori. Culcatul de cu seară... 7) (exprimă raporturi de agent) Aceste obiecte au fost confecţionate de către ţărani. 8) (exprimă raporturi spaţiale, indicând locul situării) S-a sculat de la masă. A plecat de la oraş. 9) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul iniţial) Este un an de la balul de absolvire al liceului. 10) (exprimă raporturi spaţiale, relevând locul situat în imediată apropiere de ceva sau de cineva.) S-a dus de lângă casă. Livada de lingă sat. 11) (exprimă raporturi spaţiale, indicând locul de la suprafaţa unui obiect) A strânge recolta de pe câmp. Fructele de pe copac. 12) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul iniţial cu o anumită aproximaţie) S-a eliberat de pe la amiază. 13) (exprimă raporturi relaţionale, indicând obiectul de referire) Secţia agricolă de pe lângă Guvernul Moldovei. 14) (exprimă raporturi locative, indicând locul de dincolo de ceva) Veşti de peste hotare. 15) (exprimă raporturi locative, indicând locul cu o anumită aproximaţie) Au apărut de prin alte localităţi. Oameni de prin părţile Orheiului. 16) (exprimă raporturi temporale, indicând momentul iniţial cu o anumită aproximaţie) Lucrează de prin luna august. 17) (exprimă raporturi spaţiale, indicând locul dintre mai multe obiecte) Spaţiul de printre clădiri. 18) (exprimă raporturi calificative limitative, indicând momentul final) Sforţările de până acum. 19) (exprimă raporturi calificative limitative, indicând un oarecare fapt ce constituie o limită) Situaţia social-politică de până la război. 20) (exprimă raporturi spaţiale, indicând locul situat mai jos de ceva sau de cineva) A fost scos de sub maşină. /<lat. de

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DE³ interj. 1) (se foloseşte pentru a exprima o atitudine de neîncredere, nedumerire, şovăială, nepăsare etc.) De, ce să faci. 2) (se foloseşte pentru a îndemna caii la mers). /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



de prep. – 1. Indică punctul de provenienţă: de undeva, de dincolo de moarte (Goga). – 2. Indică motivul, cauza: degetele rebegite de frig (Macedonski). – 3. Din (indică ceea ce conţine): o cupă de aur (Bălcescu). – 4. Cu (indică ceea ce conţine). – 5. Indică echivalenţa cu o unitate de măsură. – 6. (înv.) Prin (indică mijlocul): de bunătatea făpturiei cunosc pre Ziditoriu (Coresi). – 7. Pentru (indică scopul sau finalitatea): cum doreşte cerbul fîntîna (Dosoftei); Florica nu-i de tine (Alecsandri). – 8. Indică separaţia. – 9. Funcţie partitivă: de toate cele ce i-au trebuit (Neculce). – 10. Funcţie distributivă. – 11. Funcţie ordinală. – 12. La (indică direcţia). – 13. (înv.) Ca, decît (funcţie comparativă): de vulpile şi păsările mai sărac iaste (Coresi), (astăzi se preferă decît). – 14. Funcţie atributivă: ai făcut moarte de Grec (Alecsandri); nevasta i-a murit de tînără (Sadoveanu). – 15. Care (funcţie relativă): era un om de avea o rană (Dosoftei). – 16. Funcţie copulativă: prostul de Ion. – 17. Funcţie expletivă: ori tu n’ai văzut de-un zid păsărit (Popular Tocilescu). – Mr., megl. di, istr. de. lat. de (Puşcariu 491; Candrea-Dens., 474; REW 2488; Tiktin); cf. it. di, prov., fr., cat., sp., port. de. cf. cuvîntul următor. În compunerea de-a forma cu s. şi adj. un mare număr de locuţiuni adv. cf. Moser 418-20. Comp. dacă, conj. (de cînd, cînd, introduce o subordonată temporală; cu condiţia, introduce o subordonată condiţională), rezultat al lui de şi că, cf. fr. dès que sp. desde que. Compunerea ar putea fi romanică, forma intermediară deacă, cu e diftongat, apare în sec. XVI-XVII (Tiktin şi Scriban o consideră a proveni de la de şi ca). cf. n. Drăganu, conj. de şi dacă, Dacor., III, 251-84. Miklosich, Et. Wb., deducea din rom. rut. dak "astfel", bg. dakle "astăzi", ceea ce nu pare posibil (cf. Berneker 177). Decît, conj. (ca, introduce al doilea membru al unei comparaţii de neegalitate; ci, mai curînd, contrapune un concept afirmativ unui concept negativ anterior; numai, doar, funcţie adv.), de la de şi cît (cf. numaidecît, adv., imediat; nicidecît adv., în nici un caz). Deci, adv. (atunci; prin urmare, aşa fiind, introduce concluzia unui silogism), de la de şi aci (înv., deci), cf. de aci înainte, fr. dorénavant. Din, prep. (de la, indică punctul de plecare, începutul, momentul iniţial, cauza, materia, instrumentul, modul, partea), comp. de la de şi în (în texte din sec. XVI, deîn, den). cf. dintre, prep. (de) comp. de la de şi între, cf. gal. înv. dentre; dintru, prep. (de la), comp. de la de şi întru. – Din (mr., megl. din) formează de asemenea loc. adv., cf. dinafară; dinapoi; dinăuntru; dincoace; dincolo; dindată etc. În general, acestor comp. le corespund formaţiile respective cu prep. în: înafară, înapoi, etc. cf. dar.

Trimis de blaurb, 18.07.2007. Sursa: DER



de conj. – 1. Şi (funcţie copulativă): abia au scăpat puţinei de au fugit (Neculce). – 2. Pentru (funcţie consecutivă): fu trimis de linişti tulburările (Bălcescu); se uscase de se făcuse cîrlig (Ispirescu). – 3. Dacă (funcţie condiţională): de nu era bărbatu-meu, puteai să mori (Alecsandri). Este neîndoios cuvînt identic cu prep. de. Funcţia copulativă coincide cu uzul lui de relativ (15 şi 16); iar funcţia consecutivă coicide cu uzul lui de 7 anterior. Totuşi, se consideră adesea că este vorba de un cuvînt diferit; după Cihac, II, 92, ar deriva de la conj. sl. de, rus. de "pentru că", slov. de "pentru ca"; iar Tiktin se gîndeşte la alb. the "şi".

Trimis de blaurb, 19.07.2007. Sursa: DER



de interj. – Ia te uită, asta-i acum (exprimă o reticenţă, adesea pur şi simplu emfatică). var. (Mold.) dec, deh. – Mr. de. Creaţie expresivă, cf. ngr. ντέ, alb., sb., cr. de. Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 275 credea că este vorba de un cuvînt dac.

Trimis de blaurb, 19.07.2007. Sursa: DER



de-. – Prefix neologic, care adaugă anumitor cuvinte ideea de privaţiune sau suprimare: decolora, denatura, deplasa etc. În marea majoritate a cazurilor, aparţine împrumuturilor străine, în general din fr.; nu pare a fi fost productiv în cadrul rom.

Trimis de blaurb, 19.07.2007. Sursa: DER



DE¹- pref. "eliminare, opoziţie, îndepărtare, separare". (< fr. dé-, cf. lat. de, fără)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



DE²- elem. des-.

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



de¹ conjcţ., prep.

Trimis de gall, 23.12.2007. Sursa: DOOM 2



de² / dec / deh interj.

Trimis de gall, 05.10.2008. Sursa: DOOM 2



de³ (pop.) pr. invar.

Trimis de gall, 23.12.2007. Sursa: DOOM 2