- reticul
- RETÍCUL, reticule, s.n. (fiz.) Ansamblu de linii încrucişate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcţia unor instrumente optice şi are rolul de a permite vizarea unei direcţii, efectuarea unei măsurători etc. – Din fr. réticule, lat. reticulum.Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98retícul s. n., pl. retículeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRETÍCUL reticule n. Reţea de linii încrucişate realizate pe lame transparente, servind, într-un aparat optic, la vizarea precisă a obiectelor. /<fr. réticule, lat. reticulumTrimis de siveco, 28.09.2006. Sursa: NODEXRETÍCUL s.n. 1. (Liv.) Desen sau structură având forma aproximativă a unei reţele, a unei plase. ♦ Placă transparentă pe care sunt trasate la distanţe egale linii orizontale şi verticale şi care, aşezate într-o lunetă, serveşte la vizarea precisă a obiectelor. 2. Formaţie anatomică cu aspect de reţea. [< fr. réticule, cf. lat. reticulum].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRETICUL- v. reticulo-.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRETÍCUL1 s. n. 1. desen, structură de forma unei reţele, a unei plase. 2. ansamblu de linii încrucişate, de scări gradate etc. care intră în construcţia unor instrumente optice, servind la vizarea direcţiilor, la efectuarea de măsurători etc. 3. formaţie anatomică cu aspect de reţea. (< fr. réticule, lat. reticulum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNRETICUL2(O)- elem. "reţea, reticul". (< fr. réticul/o/-, cf. lat. reticulum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.