Dicționar Român. 2013.
ocol — OCÓL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s.n. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau de jur împrejurul unui loc; deplasare în spaţiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliş. ♢ loc. adj. De ocol = care… … Dicționar Român
ocolire — OCOLÍRE, ocoliri, s.f. Acţiunea de a ocoli şi rezultatul ei; ocol, ocoleală. – v. ocoli. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OCOLÍRE s. 1. înconjurare. (ocolire casei.) 2. v. ocol. 3. evitare. (ocolire unui obstacol.) 4. v. eludare … Dicționar Român
