înconjura

înconjura
ÎNCONJURÁ, încónjur, vb. I. tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi aşezat, a sta de jur împrejurul (unei fiinţe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forţe armate; a împresura, a asedia. ♦ refl. A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărăşia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o ţintă pe un traseu ocolit. [prez. ind. şi; înconjór. – var.: încunjurá vb. I] – În + conjura (înv. "a înconjura" < lat.).
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNCONJURÁ vb. 1. v. ocoli. 2. v. ocoli. 3. v. împrejmui. 4. v. încercui. 5. v. asedia. 6. a împresura, a încercui, (fig.) a încinge. (Munţii înconjura câmpia.) 7. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele înconjura cu lumină poiana.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNCONJURÁ vb. v. cruţa, menaja.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înconjurá vb., ind. prez. 1 sg. încónjur/înconjór, 3 sg. şi pl. încónjură/înconjoáră; conj. prez. 3 sg. şi pl. încónjure/înconjoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCONJURÁ încónjur 1. tranz. 1) A ocoli de jur împrejur. înconjura Pământul. 2) A cuprinde de jur împrejur (ca într-un cerc); a încercui; a împrejmui; a împresura. Munţii înconjoară câmpia. 2. intranz. 1) A trăi în anturajul cuiva. A fi înconjurat de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai înconjurat mult până la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. [Şi înconjor] /în + înv. a conjura
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

înconjurá (încónjur, înconjurát), vb. – 1. A face ocolul unui loc, unui obiect. – 2. A împrejmui, a străjui. – 3. A asedia, a încercui. – 4. A evita, a eschiva. – 5. A merge spre o ţintă pe un traseu ocolit. lat. congyrare (Puşcariu 826; Candrea-Dens., 925; DAR). Rezultatul normal, încunjura, var. destul de frecventă, a suferit o disimilaţie; cf. jur, împrejur. – Der. înconjurător, adj. (care înconjură); înconjurime, s.f. (împrejurime).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • încercui — ÎNCERCUÍ, încercuiesc, vb. IV. tranz. A strânge (ca) într un cerc; a înconjura din toate părţile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). – În + cerc + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNCERCUÍ vb. 1. a împresura, a… …   Dicționar Român

  • centură — CENTÚRĂ, centuri, s.f. 1. Curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare. ♢ expr. Până, la centură = (de la umeri) până la talie. ♦ Centură de campion = centură, panglică lată etc. cu care se încinge mijlocul… …   Dicționar Român

  • ocoli — OCOLÍ, ocolesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A străbate o distanţă făcând un ocol; a merge de jur împrejur, a înconjura. ♦ (pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ tranz. A evita să atingi sau să loveşti pe cineva sau ceva, ferindu te într o parte,… …   Dicționar Român

  • aureolă — AUREÓLĂ, aureole, s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinţelor; nimb, aură. ♦ Zonă pe suprafaţa unui obiect, variat colorată, în care există o tranziţie continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă… …   Dicționar Român

  • peridrom — PERIDRÓM, peridromuri, s.n. 1. Galerie acoperită care înconjura un edificiu la nivelul pământului, servind ca loc de plimbare. 2. Spaţiul exterior cuprins între peretele naosului şi colonada unui templu antic. – Din fr. péridrome. Trimis de… …   Dicționar Român

  • împrejmui — ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. tranz. A pune, a aşeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a l delimita de rest; a îngrădi. ♦ fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • aureola — AUREOLÁ, aureolez, vb. I. tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. fig. A încununa, a glorifica (pentru calităţile sale). [pr.: a u re o ] – Din fr. auréoler. Trimis de ana zecheru, 03.11.2007. Sursa: DEX 98  AUREOLÁ vb. (rar) a nimba. Trimis de… …   Dicționar Român

  • încadra — ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. 1. tranz. A înrăma. 2. refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. tranz. (jur.) A cuprinde într un text de lege o faptă, p. ext. un delincvent. 4. tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. tranz. şi …   Dicționar Român

  • areolă — AREÓLĂ, areole, s.f. (anat.) Suprafaţă de piele diferit colorată de aceea a tegumentelor din jur. [pr.: re o ] – Din fr. aréole. Trimis de ana zecheru, 09.03.2004. Sursa: DEX 98  areólă s. f. (sil. re o ), g. d. art. areólei; …   Dicționar Român

  • cerc — CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”