jur — JUR1, juri, s.m. (Astăzi rar) Jurat1. ♢ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicţie pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componenţa căruia intrau juraţi1. – Din fr. jury. Trimis de cata, 03.03 … Dicționar Român
încercuire — ÎNCERCUÍRE, încercuiri, s.f. Acţiunea de a încercui; înconjurare. – v. încercui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCERCUÍRE s. 1. împresurare, înconjurare, învăluire. (încercuire inamicului.) 2. v. asediu. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
asediu — ASÉDIU, asedii, s.n. Încercuire şi atacare cu forţe armate a unui loc întărit, pentru a l cuceri. ♢ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepţionale, care constă în suspendarea libertăţilor… … Dicționar Român
ocol — OCÓL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, s.n. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau de jur împrejurul unui loc; deplasare în spaţiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliş. ♢ loc. adj. De ocol = care… … Dicționar Român
ocolire — OCOLÍRE, ocoliri, s.f. Acţiunea de a ocoli şi rezultatul ei; ocol, ocoleală. – v. ocoli. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OCOLÍRE s. 1. înconjurare. (ocolire casei.) 2. v. ocol. 3. evitare. (ocolire unui obstacol.) 4. v. eludare … Dicționar Român
perimetru — PERIMÉTRU, perimetre, s.n. 1. (mat.) Suma lungimilor laturilor unui poligon; linie închisă care mărgineşte o suprafaţă. 2. Suprafaţă cuprinsă într un perimetru (1); limită a teritoriului unei localităţi, a unei zone etc. – Din fr. périmètre, ngr … Dicționar Român
poliorchie — POLIORCHÍE s. v. asediere, asediu, împre surare, încercuire, înconjurare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
înverigare — înverigáre s.f. (înv.) 1. legare, strângere; punere în verigi. 2. înconjurare, împresurare, asediere. Trimis de blaurb, 21.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român