asediu

ASÉDIU, asedii, s.n. Încercuire şi atacare cu forţe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ♢ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepţionale, care constă în suspendarea libertăţilor democratice şi în acordarea unor drepturi speciale poliţiei, armatei etc. – Din it. assedio.

Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98



ASÉDIU s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (asediu cetăţii.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



asédiu s. n. [-diu pron. -diu], pl. asédii, art. asédiile (sil. -di-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ASÉDI//U asediui n. mil. Încercuire cu forţe armate a unei fortificaţii pentru a o cuceri. ♢ A ridica asediuul a înceta asediul. Stare de asediu regim special de constrângere, impus de împrejurări excepţionale, acordând drepturi excesive organelor de poliţie şi autorităţilor militare. [Sil. -diu] /<it. assedio

Trimis de siveco, 20.03.2009. Sursa: NODEX



ASÉDIU s.n. Împresurare cu armată a unui loc întărit pentru a-l cuceri. ♢ Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi şi înlocuirea lor cu un regim special de esenţă militară. [pron. -diu, pl. -ii. / < it. assedio].

Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN



asédiu (asédii), s.n. – Încercuire şi atacare a unui loc. it. assedio (sec. XIX). – Der. asedia, vb. (a supune unui asediu); asediator, adj. (care asediază).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



ASÉDIU s. n. încercuire cu forţe armate a unui oraş, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. o stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi şi înlocuirea lor cu un regim special de esenţă militară. (< it. assedio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN