jur

JUR¹, juri, s.m. (Astăzi rar) Jurat¹. ♢ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicţie pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componenţa căruia intrau juraţi¹. – Din fr. jury.

Trimis de cata, 03.03.2002. Sursa: DEX '98



JUR², jururi, s.n. Spaţiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. ♢ loc. adv. În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părţile. ♢ loc. prep. În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre...; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur împrejurul... = în preajma... – lat. gyrus.

Trimis de cata, 03.03.2002. Sursa: DEX '98



JUR³, jururi, s.n. (pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).

Trimis de cata, 03.03.2002. Sursa: DEX '98



JUR interj. v. zău!

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



JUR s. v. apropiere.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



JUR s. v. jurat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



JUR s. v. jurământ, legământ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



jur (împrejurime, jurământ; petrecere) s. n., pl. júruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



jur-împrejúr loc. adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



JUR¹ m. înv. : Curte cu juri organ de jurisdicţie, în componenţa căruia intrau juraţii. /<fr. jury

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



JUR² jururi n. Spaţiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva. ♢ În (sau prin) jur în apropiere; în preajmă; pe aproape. În jurul a) în preajmă; în apropiere; b) referitor la...; relativ la ...; despre...; aproximativ în...; cum pe la... (De) jur împrejur în (sau din) toate părţile. /<lat. gyrus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



JUR s.n. (Franţuzism) Jur-fix = zi de primire a unor familii aristocratice; petrecere care are loc într-o astfel de zi. [Scris şi jour. / < fr. jour-fixe].

Trimis de LauraGellner, 11.05.2005. Sursa: DN



JUR s. m. jurat. o curte cu jur i = organ de jurisdicţie cu caracter penal format din juri. (< fr. jury)

Trimis de raduborza, 22.07.2008. Sursa: MDN



jur (-ruri), s.n. – Înconjurare, ocol, împrejmuire. – var. (Mold.) giur. Mr. giur. Origine incertă. Se consideră reprezentant al lat. gyrus ‹ gr. γῦρος (Philippide, Festgabe Mussafia, 46; Densusianu, Hlr., 80; Cipariu, gram., 145; Candrea-Dens., 923; REW 3938; DAR; Rosetti, I, 63), cf. it., sp., port. giro, prov. gir; însă der. este dificil de explicat (cf. Graur, BL, V, 100). Rezultatul y › iu indică faptul că împrumutul ar trebui să fie posterior sec. X (Rosetti, II, 65), şi prin urmare, nu poate proveni direct din lat.; caz în care rămîne fără o explicaţie satisfăcătoare rezultatul γυ › ğ. Dacă se admite că var. giur e primitivă, s-ar putea presupune că rezultatul gyrus › *gir s-ar fi schimbat ca jimite › j(i)umătate sau bucin › bucium. Totuşi, această alterare este incertă la vocala tonică, şi nu este necesară o asimilare sau disimilare. Comp. prejur, prep. (înv., în jur de); împrejur, adv. (în locul înconjurător); împrejura, vb. (a înconjura, a încinge), derivat de DAR direct din lat. pop. pergyrāre; împrejurare, s.f. (înconjurare; circumstanţă, condiţie; situaţie, poziţie); împrejurător, adj. (care asediază); împrejuraş (var. împrejurean), s.m. (înv., vecin); împrejurime, s.f. (locul sau ţinutul dimprejur); desprejura, vb. (a descinge; a pune în libertate, a da drumul). – cf. înconjura.

Trimis de blaurb, 06.02.2008. Sursa: DER