jura

jura
JURÁ, jur, vb. I. 1. tranz. şi refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♢ tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziţie sau o mărturie. ♢ refl. A promite prin jurământ. 2. refl. (pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. tranz. (pop.) A ruga pe cineva cu stăruinţă; a implora, a conjura. – lat. jurare.
Trimis de cata, 03.03.2002. Sursa: DEX '98

JURÁ vb. (înv.) a se făgădui, a se jurui, a sufleţi. (Se jura că e cum spune.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

JURÁ vb. v. afurisi, blestema, conjura, implora.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

jurá vb., ind. prez. 1 sg. júr, 3 sg. şi pl. júră
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A JURÁ jur 1 tranz. 1) A promite prin jurământ. jura fidelitate. 2) (probitatea unor depoziţii, mărturii) A confirma la judecată prin jurământ. 3) pop. (persoane) A ruga cu multă stăruinţă; a implora; a conjura. 2. intranz. A presta un jurământ. /<lat. jurare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE JURÁ mă jur intranz. 1) A se angaja prin jurământ; a jurui. 2) A se lega prin jurământ pentru a confirma unele afirmaţii; a se afurisi. /<lat. jurare
Trimis de siveco, 10.02.2009. Sursa: NODEX

DE JÚRE loc. adv. Formulă care invocă latura juridică, legală a unei situaţii, traducându-se "de drept", "potrivit legii". [pron. -iu-., var. de iure. / < lat. de jure – de drept].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN

jurá (júr, át), vb.1. A întări, a promite prin jurămînt. – 2. A afirma, a declara ceva sub jurămînt. – 3. A blestema, a afurisi. – 4. A obliga sub jurămînt. – 5. A implora, a ruga fierbinte. – 6. (refl.) A afirma, a declara solemn. – 7. (refl.) A se angaja, a-şi lua asupră. – var. (Mold.) giura. Mr. giur, giurare, megl., istr. jur. lat. iūrāre (Puşcariu 926; Candrea-Dens., 927; REW 4630; DAR), cf. it. giurare, prov., cat., sp., port. jurar, fr. jurer. Este dublet al lui înjura (mr. ngiur, megl. anjur), vb. (a blestema), cu pref. verbal în- (după Puşcariu, 866; Candrea-Dens., 868; Puşcariu, Dacor., VIII, 109 şi DAR, acesta ar proveni din lat. iniūriāre, cf. fr. injurierrom. injuria. Această ipoteză nu pare probabilă; în celelalte limbi romanice, vb. este neol., iar exemplul sard. ndzurdzare, dat de Puşcariu, nu are valoare, cf. Wagner 112). Der. jurat, s.m. (cetăţean ales să ia parte la judecarea unor cauze penale); jurător, s.m. (martor; funcţionar care a depus jurămîntul); jurămînt, s.n. (afirmare, promisiune solemnă), cf. megl. jurămint, din lat. iūramentum (Puşcariu 928; Candrea-Dens., 929; REW 4628; DAR), sau mai probabil der. intern, cu suf. -mînt, cf. crezămînt, legămînt; jurui, vb. (a promite solemn, a se angaja, a făgădui, a face o promisiune; a promite căsătorie), cuvînt folosit în Mold. şi Trans., pe care Drăganu, Dacor., IV, 759-62 şi DAR îl derivă din mag. gyürü "inel", gyürüzni "a promite căsătoria" (ipoteză care lasă neexplicat primul sens, curent din sec. XVI, şi care nu pare necesară, avînd în vedere sp. prometer "a se obliga", prometido "logodnic"); juruită, s.f. (promisiune, obligaţie); juruinţă, s.f. (promisiune). – Din rom. provin mag. zsurál "a blestema" şi rut. žuraty "notabil" (Candrea, Elemente, 408).
Trimis de blaurb, 10.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • jura — jura …   Dictionnaire des rimes

  • Jura — Jura …   Deutsch Wörterbuch

  • JURA — Le massif du Jura s’allonge en un arc montagneux entre le massif des Alpes et celui de la Forêt Noire. Les mêmes plis, grossièrement parallèles, se retrouvent dans toute la chaîne; le versant occidental appartient à la France, alors qu’une grande …   Encyclopédie Universelle

  • Jura — steht für: Rechtswissenschaft (lateinisch iura, Plural von ius ‚Recht‘), ein Studienfach Jura (Geologie), eine erdgeschichtliche Periode vor 200–150 Mio. Jahren Jura, geographische Namen: Kanton Jura, ein Kanton in der Schweiz Département… …   Deutsch Wikipedia

  • Jūra — Die Jūra als Nebenfluss der Memel in Litauen DatenVorlage:Infobox Fluss/GKZ fehlt …   Deutsch Wikipedia

  • jura — sustantivo femenino 1. Acción de jurar fidelidad a una persona, una ley o una institución: Retransmitieron la jura del cargo ante el rey. La ceremonia de jura de la Constitución fue solemne. La jura de los reclutas atronó la explanada. 2.… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • jura — (De jurar). 1. f. Acción de jurar solemnemente la sumisión a ciertos preceptos u obligaciones. 2. juramento (ǁ afirmación o negación poniendo por testigo a Dios). 3. Acto solemne en que los Estados y ciudades de un reino, en nombre de todo él,… …   Diccionario de la lengua española

  • Jūra — (Вентспилс,Латвия) Категория отеля: Адрес: Jūrmalas iela 4, Вентспилс, LV 3601, Латвия …   Каталог отелей

  • Jura — statusas T sritis ekologija ir aplinkotyra apibrėžtis Žemės geologinės istorijos mezozojaus eros antrasis periodas, buvęs po triaso, prieš kreidą; per tą laikotarpį susidariusių uolienų sistema. Prasidėjo prieš Jura199 mln. m. ir truko Jura51 mln …   Ekologijos terminų aiškinamasis žodynas

  • jura — statusas T sritis ekologija ir aplinkotyra apibrėžtis Žemės geologinės istorijos mezozojaus eros antrasis periodas, buvęs po triaso, prieš kreidą; per tą laikotarpį susidariusių uolienų sistema. Prasidėjo prieš jura199 mln. m. ir truko jura51 mln …   Ekologijos terminų aiškinamasis žodynas

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”