- perimetru
- PERIMÉTRU, perimetre, s.n. 1. (mat.) Suma lungimilor laturilor unui poligon; linie închisă care mărgineşte o suprafaţă. 2. Suprafaţă cuprinsă într-un perimetru (1); limită a teritoriului unei localităţi, a unei zone etc. – Din fr. périmètre, ngr. perímetros, germ. Perimeter.Trimis de oprocopiuc, 02.11.2008. Sursa: DEX '98PERIMÉTRU s. (geom.) circumferinţă, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (perimetruul unei suprafeţe.)Trimis de siveco, 10.09.2007. Sursa: SinonimePERIMÉTRU s. v. cuprins, limită.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeperimétru s. n. (sil. -tru), art. perimétrul; pl. perimétreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERIMÉTR//U perimetrue n. 1) mat. Suma lungimilor tuturor laturilor unui poligon. 2) Linie marginală a unui contur închis. 3) Limită a teritoriului unei localităţi sau a unei zone anumite. /<fr. périmetreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERIMÉTRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur, linie marginală, limită a unei zone dintr-un teren, dintr-un cartier etc. ♦ (fig.) Sferă, cuprins, domeniu. 3. (med.) Instrument pentru măsurarea câmpului vizual. [cf. fr. périmètre, lat., gr. perimetros < gr. peri – împrejur, metron – măsură].Trimis de LauraGellner, 20.07.2005. Sursa: DNPERIMÉTRU s. n. 1. suma lungimilor laturilor unui poligon. 2. contur, limită a unei zone (dintr-un teren). ♢ (fig.) sferă, cuprins, domeniu. 3. (med.) instrument pentru măsurarea câmpului vizual. (< fr. périmètre, gr. perimetros, germ. Perimeter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.