- contur
- CONTÚR, contururi, s.n. Linie închisă care mărgineşte o parte dintr-o suprafaţă, p.ext. un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărgineşte un obiect, un corp etc. [pl. şi: conture] – Din fr. contour.Trimis de IoanSoleriu, 01.06.2004. Sursa: DEX '98CONTÚR s. 1. v. profil. 2. v. formă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCONTÚR s. v. circumferinţă, perimetru.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecontúr s. n., pl. contúruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONTÚR contururi n. Linie închisă care mărgineşte o suprafaţă sau un obiect. contururile munţilor. ♢ Hartă de contur hartă geografică pe care sunt însemnate numai liniile care delimitează uscatul şi bazinele de apă. /<fr. contourTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONTÚR s.n. Linie, suprafaţă care mărgineşte un corp, un obiect; reprezentare grafică a unei astfel de linii sau suprafeţe. [pl. -uri, -re. / < fr. contour, cf. it. contorno].Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DNCONTÚR s. n. 1. linie închisă care mărgineşte o suprafaţă, un corp, un obiect. 2. reprezentare grafică a unei astfel de linii. ♢ (pl.) curbe sinuoase. (< fr. contour)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.