- contura
- CONTURÁ, conturez, vb. I. tranz. A schiţa, a trasa conturul unui obiect. 2. tranz. şi refl. fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONTURÁ vb. 1. v. profila. 2. a evidenţia, a mula, a reliefa. (Rochia îi contura corpul.) 3. v. schiţa. 4. v. zugrăvi. 5. v. configura. 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa contura numeroase cotituri.)Trimis de siveco, 17.04.2008. Sursa: Sinonimeconturá vb., ind. prez. 1 sg. conturéz, 3 sg. şi pl. contureázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONTUR//Á conturaéz tranz. 1) (obiecte, lucruri) A prezenta în contur. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora (din timp) în linii mari; a schiţa. 3) fig. A face să se contureze; a profila; a desena; a zugrăvi. /Din conturTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CONTUR//Á se conturaeáză intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se desena; a se zugrăvi. Imaginea satului se conturaează. /Din conturTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONTURÁ vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCONTURÁ vb. I. tr. 1. a conturna. II. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (< contur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.